capitolul 9

Se hotărî asupra unei rochii cu imprimeu colorat. Era o ţinută casual, simplă şi feminină, se gândi Emma, alăturându-i un bolerou.

Iar ceea ce purta pe dedesubt era letal.

Mulţumită de rezultat, se mai privi o dată în oglindă, înainte de a inspecta dormitorul cu atenţie. Lumânări pentru o lumină caldă şi romantică, trandafiri şi crini pentru un parfum de vis. CD playerul se auzea în surdină, cu o selecţie de melodii lente şi romantice, gata să fie ascultate.

Pernele, umflate, perdelele, trase.

Era, decise ea, o grotă feminină a seducţiei. Era tare mândră de ceea ce făcuse.

Acum, tot ce mai lipsea era un bărbat.

Coborî scările pentru a se asigura că totul era pregătit. Vin, pahare, lumânări, flori. Muzică din nou, tot în surdină, dar mai animată decât în dormitor. Potrivi volumul şi începu să aprindă lumânările din cameră.

Vor bea nişte vin, se gândi ea, şi vor discuta. Va urma apoi cina şi iar conversaţie. Nu avuseseră niciodată probleme în a face conversaţie. Chiar dacă ştiau în ce direcţie se îndrepta seara– poate tocmai pentru că ştiau –, vor putea să discute, să se relaxeze şi, pur şi simplu, să se bucure de compania reciprocă înainte să…

Se întoarse, cuprinsă de emoţie, auzind uşa că se deschide. Era Laurel.

– Bună, Em, ai putea să pregăteşti nişte… Laurel se opri, ridicând din sprâncene, în timp ce studie camera. Ai o întâlnire. Ai o întâlnire amoroasă.

– Poftim? Ce-i cu tine? De unde îţi vin ideile…?

– De cât timp ne cunoaştem? Dintotdeauna! Ai lumânări noi. Ai pus muzică de preludiu.

– Mereu am lumânări noi şi îmi place combinaţia asta de melodii.

– Ia să văd ce lenjerie porţi.

– Nu, zise Emma pufnind în râs. Deci, ce voiai să pregătesc?

– Asta mai poate aştepta. Pun pariu pe douăzeci de dolari că ai pe tine lenjerie sexy, zise Laurel, îndreptându-se spre ea şi trăgând de partea de sus a rochiei Emmei– alegându-se cu o palmă peste mână.

– Potoleşte-te!

– Ai făcut baie cu spuma „astă-seară-e-seara-cea-mare“, o mirosi Laurel. Se simte.

– Şi ce dacă? Am întâlniri foarte des. Câteodată sunt întâlniri amoroase. Sunt femeie în toată firea. Nu-i vina mea că tu nu te-ai culcat cu nimeni de şase luni.

– Cinci luni, două săptămâni şi trei zile. Dar cine ţine numărul?

Laurel se opri din nou, trase aer în piept şi arătă spre Emma.

– Ai o întâlnire amoroasă cu Jack.

– Încetează. Vrei să încetezi? Mă enervezi.

– La cât vine? Care-i planul?

– În curând, şi încă lucrez la plan. Dar nu te include şi pe tine. Deloc. Pleacă!

Ignorând ordinul, Laurel îşi încrucişă mâinile pe piept.

– E lenjeria albă „sunt-o-fată-cuminte-dar-pot-fi-şi-rea“, sau cea neagră „port-asta-doar-ca-să-o-poţi-rupe-de-pe-mine“? Trebuie să ştiu.

– E cea roşie, cu trandafiri negri, zise Emma uitându-se în sus.

– S-ar putea să fie nevoie să chemăm salvarea. Dacă mai funcţionezi mâine, poţi să faci trei miniaranjamente? Doar nişte flori de primăvară amestecate? Am o întâlnire şi m-am gândit că nişte flori primăvăratice ar crea atmosfera pentru ceea ce cred că îşi doreşte clienta.

– Sigur. Du-te acasă.

– Am plecat, am plecat.

– Te opreşti la Mac să-i povesteşti, înainte de a te duce acasă, la Parker!

– Normal, zise Laurel, oprindu-se în pragul uşii şi dându-şi pe spate părul ce îi cădea pe obraz. Şi o să o rog pe doamna G. să ne pregătească o omletă pentru micul dejun, ca să avem cu ce ne îndopa mâine, când o să ne povesteşti toate detaliile.

– Am o zi plină mâine.

– Da, şi eu. La şapte, masă şi detalii legate de sex. Succes diseară!

Resemnată, Emma oftă şi decise că nu trebuie să-l aştepte pe Jack pentru a bea un pahar de vin. Problema cu prietenii, se gândi îndreptându-se spre bucătărie, e că te cunosc prea bine. Întâlnire amoroasă, muzică de preludiu, lenjerie sexy. Nici un secret între…

Se opri cu sticla de vin în mână. Jack era un prieten. Jack o cunoştea foarte bine. Oare o să…? Dacă o să…?

– Of, la naiba!

Îşi turnă un pahar mare de vin. Nici nu apucă să ia o gură, când auzi o bătaie în uşă.

– Prea târziu, murmură ea. Prea târziu ca să mai schimb ceva. E momentul să vedem ce se întâmplă şi să vedem ce facem mai departe.

Lăsă din mână paharul de vin şi merse la uşă.

Şi el se schimbase, observă ea. Nişte pantaloni din bumbac, în loc de jeanşi, şi o cămaşă scrobită, în loc de tricou. Avea în mână o pungă mare cu mâncare de la restaurantul ei chinezesc preferat şi o sticlă din cabernetul ei preferat.

Ce drăguţ, se gândi Emma. Şi, cu siguranţă, încă un avantaj al faptului că erau prieteni.

– Chiar vorbeai serios când ai spus că aduci mâncare, zise ea, luând punga. Mersi.

– Ştiu că-ţi place câte puţin– chiar foarte puţin– din fiecare fel. Aşa că am luat mai multe feluri, zise, punându-şi mâna pe ceafa ei şi aplecându-se să o sărute. Bună, din nou.

– Bună, din nou, şi ţie. Tocmai îmi turnam un pahar de vin. Ce-ar fi să pun două?

– Aş zice da. Cum a mers treaba? întrebă el, urmând-o în bucătărie. Erai practic îngropată în ea, când am trecut pe aici mai devreme.

– Am reuşit să terminăm. Următoarele două zile sunt pline, dar o să terminăm şi cu asta, zise, turnând încă un pahar şi oferindu-i-l. Cum merge treaba cu bucătăria ta de vară?

– O să iasă foarte bine. Nu ştiu cât o vor folosi clienţii, dar de arătat va arăta excelent. Trebuie să discut cu tine despre treaba de aici. Al doilea răcitor. Am lăsat nişte schiţe preliminare la Parker, când am trecut pe aici mai devreme, cu schimbările de acolo, iar planurile pentru Mac sunt gata. După ce am petrecut puţin timp în răcitorul tău azi, înţeleg de ce mai ai nevoie de încă unul. Îmi place rochia ta.

– Mersi, zise ea, privindu-l şi sorbind nişte vin. Cred că mai aveam de vorbit şi despre alte lucruri.

– Cu ce vrei să începem?

– Mă tot gândesc că e prea mult, dar mi-am dat seama că, până la urmă, e vorba de două lucruri, care au o rădăcină comună. Suntem prieteni. Suntem prieteni, nu-i aşa, Jack?

– Suntem prieteni, Emma.

– Deci primul lucru pe care cred că trebuie să şi-l spună prietenii este adevărul. Fii sincer. Dacă ne dăm seama, după seara asta, că nu e ceea ce ne aşteptam să fie– sau dacă vreunul din noi crede că da, a fost bine, dar s-a terminat –, ar trebui să putem spune asta deschis. Fără regrete. Rezonabil, direct şi fără complicaţii şi sfori invizibile. Perfect.

– Pot accepta aşa ceva.

– Al doilea lucru este să rămânem prieteni, continuă ea şi în voce i se simţi îngrijorarea, în timp ce îl privea. Asta e cel mai important. Orice s-ar întâmpla, oricum s-ar termina, trebuie să ne promitem că vom rămâne prieteni. Nu doar pentru mine sau pentru tine, ci pentru toţi cei de care suntem legaţi. Putem spune că e vorba doar despre sex, Jack, dar sexul nu este doar sex. Sau nu ar trebui să fie. Ne placem. Ţinem unul la altul. Vreau ca nimic să nu se schimbe.

– Jurământ de sânge sau promisiune solemnă? o întrebă el, plimbându-şi mâna prin părul ei şi făcând-o să râdă. Asta îţi pot promite, Emma. Pentru că ai dreptate. Prieteni, zise el, aplecându-se şi sărutând-o pe obraji, înainte de a-şi apropia buzele de ale ei.

– Prieteni, zise ea, făcând acelaşi lucru, rămânând despărţiţi doar de o respiraţie şi privindu-se în ochi. Jack? Cum ne-am abţinut noi în toţi anii aceştia?

– La naiba dacă ştiu, zise el, atingându-i buzele şi luând-o de mână. Eram la mare, repetă, conducând-o în sus, pe scări.

– Ce?

– Am fost la mare pentru o săptămână. Cu toţii. Un prieten de-al lui Del ne lăsase să stăm la el– sau în casa părinţilor lui, de fapt– în Hamptons. A fost vara de dinainte ca tu să-ţi deschizi afacerea.

– Da. Mi-aduc aminte. Ne-am distrat tare bine.

– Într-o dimineaţă devreme, nu puteam dormi, aşa că m-am dus să mă plimb pe plajă. Şi te-am văzut. Pentru un minut– de fapt, o secundă sau două –, nu mi-am dat seama că erai tu. Aveai o chestie lungă gen eşarfă în jurul taliei, cu imprimeuri în culori tari, şi vântul o bătea peste picioarele tale. Aveai un costum de baie roşu pe dedesubt.

– Tu… zise ea abia respirând. Tu mai ţii minte cu ce eram îmbrăcată?

– Da. Şi mai ţin minte că aveai părul mai lung decât îl ai acum, până la jumătatea spatelui. Un păr ondulat şi nebun, în bătaia vântului. Pielea argintie, culorile, părul ondulat. Inima mi s-a oprit, pur şi simplu. M-am gândit: e cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o vreodată. Şi o doream pe femeia aceea, aşa cum nu mai dorisem pe nimeni până atunci.

Se întoarse, căzând puţin pe gânduri, în timp ce ea îl privea uimită.

– Apoi, te-am recunoscut. Te plimbai pe plajă, cu spuma mării acoperindu-ţi picioarele goale, gleznele, pulpele. Şi te doream. Am crezut că o iau razna.

Emma abia mai respira. Aproape că nu mai putea gândi. Nici nu-şi dorea să poată gândi.

– Dacă ai fi venit la mine şi m-ai fi privit aşa cum o faci acum, aş fi fost a ta.

– A meritat aşteptarea, zise el sărutând-o lung, încet şi intens, pe când intrau în dormitor. Frumos, zise el, arătând lumânările şi spre flori.

– Până şi pentru prieteni trebuie să-ţi baţi puţin capul, după părerea mea.

Luă bricheta şi începu să aprindă lumânările din cameră, lucru ce o calmă şi o introduse în atmosferă.

– Şi mai frumos, zâmbi el când ea dădu drumul la muzică.

Se întoarse spre el de la celălalt capăt al camerei.

– O să fiu sinceră cu tine, Jack, aşa cum am promis. Am o slăbiciune pentru romantism, cu tot cu decoraţiuni şi gesturi. Am şi o slăbiciune pentru pasiune, pentru nebunie şi pentru lucrurile nesăbuite. Pot fi oricare din astea două. Şi, în seara asta, mă poţi avea oricum doreşti.

Jack era complet sedus, auzind cuvintele acestea şi văzând-o pe Emma stând în lumina lumânărilor.

Merseră unul spre celălalt, întâlnindu-se în mijlocul camerei. El îi pieptănă cu degetele părul, descoperindu-i faţa, coborându-şi buzele încet spre ale ei. În seara aceea avea să facă tot ce-i stătea în putere ca să-i exploateze slăbiciunile.

Ea cedă, complet dezarmată, lăsându-se în voia sărutului. Căldură peste căldură, dorinţă învăluită în aşteptare. Când o ridică în braţe purtând-o spre pat, ochii ei negri deveniră somnoroşi.

– Vreau să te ating peste tot unde mi-am dorit să te ating, zise el, strecurându-şi mâna pe sub rochia ei, de-a lungul coapsei. Peste tot.

O sărută din nou, de data aceasta cu lăcomie şi pasiune, în timp ce degetele lui se plimbau peste pielea ei, peste dantela care abia o acoperea. Se arcui sub atingerea lui, oferindu-i mai mult.

Buzele lui coborâră pe gâtul ei, în timp ce puloverul îi alunecă în jos, pe braţe. Apoi, printr-o mişcare rapidă, bruscă, o întoarse cu spatele, trecându-şi dinţii peste umărul ei. Îl privi peste umăr cum începu să-i deschidă fermoarul de la spate al rochiei. Zâmbetul ei era plin de secrete.

– Ai nevoie de ajutor?

– Cred că mă descurc.

– Şi eu cred acelaşi lucru. Dă-ţi jos cămaşa, dacă eu tot nu pot s-o fac.

Şi-o descheie, dând-o jos în timp ce ea îl privea.

– Întotdeauna mi-a plăcut să te admir la bustul gol, când veneai pe aici, în timpul verii. Asta îmi place chiar mai mult, zise ea, întorcându-se din nou. Dezbracă-mă, Jack, şi atinge-mă. Peste tot.

Se mişcă sub el, cu gesturi leneşe şi ispititoare, în timp ce el îi scotea rochia şi simţea plăcerea arzătoare care zvâcnea sub privirile lui.

– Eşti incredibilă, zise el, urmărind linia dantelei roşii, a micilor petale negre. S-ar putea să dureze ceva.

– Nu-i grabă.

Când sărutul lui Jack alunecă pe corpul ei în jos, se cufundă în plăcerea de a fi explorată.

Centimetru cu centimetru, spusese el, şi era un om de cuvânt. Atinse, gustă şi zăbovi până când freamătul ei deveni tremur şi aerul parfumat se intensifică.

Curbe superbe, piele aurie în lumina lumânărilor, părul întins în spirale bogate de mătase neagră. El îi ghidă fiecare mişcare încet, foarte încet, simţindu-i intensitatea plăcerii cum navighează spre apogeu.

Senzaţia o înmuie, dulce, fierbinte şi minunată.

– E rândul meu, zise ea, prinzându-şi braţele în jurul gâtului său şi lipindu-şi gura de a lui.

Se suci, împingându-l pe spate. Acum ea explora umerii puternici, pieptul tare, abdomenul ferm. Îi descheie fermoarul, eliberându-l.

– Ar trebui să…

– Mă ocup eu, zise ea, scoţând un prezervativ din sertarul noptierei şi având grijă să-i ofere şi plăcere alături de protecţie. Mâinile şi buzele ei îi făcură fiecare muşchi să tremure, până când o prinse de păr şi-o ridică.

– Acum.

– Acum.

Se strecură sub el, arcuindu-se şi primindu-l în ea.

Fiorul o străbătu, intens, luminos– o sclipire în sânge– când începu să se mişte. Lent, pentru a stoarce fiecare picătură de plăcere, cu ochii ei în ai lui.

O prinse de şolduri, luptându-se să o aducă în ritmul chinuitor. Cu mâinile plimbându-se peste corpul ei, pradă minunatului abandon, oftă privind-o. Pielea îi strălucea, ca praful de aur în flăcări, iar ochii de mătase neagră sclipeau în lumina ce pâlpâia. Pulsul lui bătea ca o tobă nebună, în timp ce ea i se oferea. Încolăcindu-se în jurul lui, Emma se aşeză peste el.

Jack se ridică şi o întoarse cu spatele la el. Odată cu suspinul ei adânc, îi împinse genunchii.

– Rândul meu.

Jack scăpă de sub control.

Plăcerea adormită şi scânteietoare deveni frenezie. Şocul produs de loviturile puternice ale plăcerii lăsă să-i scape un suspin. Pierdută, încântată, îi răspunse complet. Orgasmul o cuprinse, se adânci în ea şi o învălui total.

Ea rămase astfel într-o dulce vulnerabilitate, într-un tremur ce îl aşteptă şi îl chemă pe al lui.

Se prăbuşi peste ea, epuizat. O simţi tremurând sub el, simţi bătăile inimii ei şi mâna care încă i se mai plimba pe spate, într-un gest de afecţiune atât de caracte- ristic ei.

Jack închise ochii un moment. Îşi pierduse avântul şi probabil mintea. Stătea întins, respirând din ea, absorbind felul în care corpul ei, acum complet relaxat, se simţea sub al lui.

– Păi, având în vedere că am decis să fim sinceri, începu el, trebuie să-ţi mărturisesc că n-a fost cine ştie ce.

– Da, mare păcat, zise ea, râzând şi ciupindu-l de fund. Presupun că nu există nici o chimie între noi.

– Nu, absolut, rânji el, ridicându-şi capul. De-asta a explodat laboratorul.

– Laborator, pe naiba. Am mişcat clădirea. Suspină lung şi adânc, coborându-şi mâinile. Doamne, ce fund mişto ai! Dacă îmi permiţi observaţia.

– Îţi permit, draga mea, şi tu la fel.

– Uite-te la noi, zise ea, zâmbindu-i.

O sărută uşor şi mai apoi plin de afecţiune.

– Ţi-e foame? Ce părere ai de mâncarea chinezească rece?

– Sunt perfect de acord cu ea.

Mâncară la masa din bucătărie, direct din cutiile de carton, tăieţei, porc dulce şi acrişor şi pui Kung Pao.

– Cum poţi mânca aşa? o întrebă el.

– Aşa cum?

– Cu îmbucături microscopice.

– Ei bine, zise ea mâncând un tăieţel în timp ce îi umplea lui Jack paharul de vin. A început ca o metodă de a-i tachina pe fraţii mei şi a devenit un obicei. De câte ori primeam ceva bun, îngheţată sau bomboane, sau orice altceva, ei le mâncau imediat. Înnebuneau când vedeau că mie îmi mai rămânea câte ceva. Aşa că am început să mănânc chiar mai încet, ca să îmi rămână şi mai mult şi să-i înnebunesc şi mai tare. Oricum, în felul ăsta, mănânc mai puţin şi mă bucur mai mult.

– Sunt sigur, zise Jack, băgând în gură în mod intenţionat o furculiţă încărcată cu tăieţei. Ştii, familia ta e parte din farmecul tău.

– Da?

– Probabil că şi datorită familiei tale eşti atât de atrăgătoare, dar ce voiam să spun e că sunt cu toţii… grozavi, zise el, nevenindu-i ceva mai bun în minte. Sunt grozavi.

– Sunt norocoasă. Dintre noi patru– mă rog, şase, dacă vă punem şi pe tine şi pe Del la socoteală– sunt singura cu o familie mare. Soţii Brown erau extraordinari. Tu nu i-ai cunoscut foarte bine, dar, în copilărie, eu am stat aici aproape la fel de mult ca acasă. Erau nemaipomeniţi. A fost tare dureros pentru noi toţi atunci când au murit.

– Del a fost distrus. Îmi plăcea mult de ei. Erau nişte oameni amuzanţi şi interesanţi. Oameni implicaţi. Să-ţi pierzi părinţii atât de brusc, pe amândoi dintr-odată, trebuie să fie cel mai greu lucru. Divorţul este greu pentru un copil, dar…

– E greu. A fost greu pentru Mac, atunci când eram mici, şi apoi încă o dată. Şi încă o dată. Pentru Laurel cred că a fost un şoc total. Era doar o adolescentă şi, brusc, părinţii ei se despărţeau şi apoi nu se mai despărţeau, şi apoi cine ştie ce mai făceau. Abia dacă îi mai vede. Nici pentru tine nu cred că a fost uşor.

– A fost greu, dar se putea şi mai rău.

Ridică din umeri, mâncând. Nu era ceva despre care îi plăcea să discute. De ce să discuţi despre ceva dureros, ce nu putea fi schimbat?

– Ambii mei părinţi s-au străduit să nu se bată pentru mine şi au reuşit să menţină lucrurile la un nivel civilizat. Până la urmă, au învăţat cum să fie prieteni.

– Amândoi sunt nişte oameni de treabă şi te iubesc. Asta contează.

– Ne descurcăm.

Învăţase că, în anumite cazuri, „ne descurcăm“ însemna destul de bine.

– Plus că sunt de părere că ne descurcăm mai bine de la distanţă. Mama mea are o nouă familie, tatăl meu, la fel.

Tonul lui era resemnat, în ciuda faptului că nu se împăcase niciodată cu ideea că plecaseră atât de uşor amândoi, fiecare în direcţii diferite, construindu-şi vieţi diferite.

– Mi-a fost mai uşor după ce am plecat la facultate. Şi mult mai uşor după ce m-am hotărât să mă mut aici.

O studie în timp ce îşi bea vinul.

– Familia ta, pe de altă parte, este ca una dintre mingile acelea făcute din bucăţi de elastic, care formează un miez solid. O să le povesteşti despre noi? zise el după un moment de gândire.

– A! Nu ştiu, spuse ea, clipind. Dacă mă întreabă, dar nu ştiu de ce ar face-o careva.

– Ar putea să li se pară ciudat.

– Ai mei te plac. Şi ştiu că am avut şi alte relaţii. S-ar putea să fie surprinşi, atâta tot. Adică, şi eu sunt surprinsă. Dar nu cred să aibă cineva ceva de comentat.

– Bine. Asta e bine.

– Nici fetele n-au nimic împotrivă.

– Fetele? zise el, ochii fumurii mărindu-i-se. Le-ai spus fetelor că o să te culci cu mine?

– Suntem fete, Jack, zise ea sec.

– Corect.

– Plus că acum câtva timp am crezut că tu şi Mac aţi fost împreună.

– Uau!

– Ei bine, aşa am crezut, deci a trebuit să-i spun, din cauza regulii, şi până să lămurim totul, aflase toată lumea că mă gândesc la tine şi la sex în acelaşi timp.

– Nu m-am culcat niciodată cu Mac.

– Acum ştiu. În orice caz, nu ştiam că ai sărutat-o pe Parker.

– Asta a fost cu mult timp în urmă. Şi nu am fost prea… O.K., a fost, dar nu a mers, zise el, servindu-se cu nişte bucăţele de porc.

– Şi ai sărutat-o pe doamna Grady. Uşuraticule!

– Ei, în cazul acesta lucrurile ar fi putut să meargă. Nu cred că i-am oferit destul timp relaţiei noastre.

– Ce părere are Del? zise ea, zâmbindu-i şi înţepând o bucată de pui.

– Despre faptul c-am sărutat-o pe doamna Grady?

– Nu. Tu şi cu mine. Asta.

– Nu ştiu. Eu nu-s fată.

– Nu ai vorbit cu el despre asta? îl întrebă, oprind paharul în timp ce îl ducea la gură. E cel mai bun prieten al tău.

– Prietenul meu o să vrea să mă bată numai pentru că m-am gândit să te ating, cu atât mai mult pentru ce am făcut în dormitorul tău.

– Şi el ştie că am mai avut alte relaţii.

– Nu sunt sigur că ai dreptate. El se gândeşte la asta ca şi când ar fi vorba despre o altă lume. Emma din lumea aceea face sex. Tu, nu prea, zise Jack, dând din cap.

– Dacă o să ajungem să dormim împreună, nu am de gând să tratez relaţia noastră ca pe o aventură ilicită. O să afle. Ar fi mai bine să îi spui tu înainte. Pentru că altfel chiar o să te bată.

– Mă descurc. Ar mai fi ceva, dacă tot discutăm despre asta. Având în vedere că suntem împreună în felul ăsta, aş vrea să fiu sigur că nu ne mai implicăm şi în alte relaţii de acest fel. E vreo problemă?

Emma sorbi din vin, mirându-se de întrebare.

– Jurământ de sânge sau promisiune solemnă? zise ea, sorbind încă o gură de vin, când îl văzu că râde. Atunci când mă culc cu un bărbat, nu mă mai văd cu altcineva. Nu numai că ar fi nepoliticos şi împotriva principiilor mele, dar e şi prea complicat.

– Bine. Atunci suntem doar tu şi eu.

– Tu şi eu, repetă ea.

– Trebuie să fiu pe teren la şapte.

Acu’ e-acu’, se gândi ea.

– Trebuie să mă scol devreme mâine, scumpo. A fost minunat. O să te sun.

– Te deranjează dacă rămân, având în vedere că trebuie să mă scol pe la cinci?

– Nici o problemă, zise ea, strângând din buze.

Înainte să adoarmă în final, Jack descoperi că Emmei îi plăcea să fie ţinută în braţe. Era genul de femeie care se înghesuia în el şi îl îmbrăţişa.

Iar el era genul de bărbat care ţinea la spaţiul lui intim. Spaţiul îl ajută pe un bărbat să nu se încâlcească într-o relaţie– literal şi metaforic.

Dar îşi dădu seama că în cazul de faţă nu îl deranja.

Emma adormise imediat. Trează într-un minut, adormită în următorul. El adormea mai greu, derulând în minte întâmplările zilei şi vizualizându-le pe cele ce urmau, în timp ce corpul lui se liniştea.

Aşa că se cufundă în somn, în cele din urmă, cu capul Emmei odihnindu-se pe umărul său, cu braţul ei înfăşurat în jurul taliei lui şi cu piciorul strecurat printre ale lui.

Îl trezi sunetul alarmei de la ceas, aproape în aceeaşi poziţie în care se afla cu şase ore mai devreme. Emma fu primul lucru la care se gândi, trezindu-se învăluit de parfumul părului ei.

Tentativa lui de a o îndepărta, fără să o trezească, nu o făcu decât să se cuibărească şi mai mult la pieptul lui. Încercă să o împingă uşor.

– Hmmm? făcu ea.

– Scuze. Trebuie să plec.

– Cât e ceasul?

– Abia trecut de cinci.

Emma suspină din nou, apoi îşi ridică capul, atingându-i gura cu buzele ei.

– Am cam o oră la dispoziţie. Păcat că nu ai şi tu.

Reuşise să o întoarcă spre el, aşa că stăteau faţă în faţă, îmbrăţişaţi, iar mâna ei desena cercuri lente şi leneşe pe fundul lui.

– Sunt două lucruri pe care le găsesc tare convenabile în momentul ăsta.

– Care?

– Faptul că eu sunt şeful, aşa că nu voi fi concediat dacă întârzii, şi obiceiul pe care îl am de a-mi păstra nişte haine de schimb în maşină. Dacă plec direct de aici, mai am aproape o oră la dispoziţie.

– Convenabil. Vrei cafea?

– Şi asta, zise el, trecând deasupra ei.