21 DECEMBRIE, ORA 8:40 A.M. EST

O mântuire obscenă

Postat de Madisonspencer@viaţadapoi.iad

Tweeter drag,

Pârţurile. Râgâielile. Scobitul în nas şi catapultarea mucilor întăriţi. Lăsatul gumei de mestecat lipită pe băncile din parc. Iată rugăciunile unei noi religii din istoria omenirii – şi e numai vina mea. Singurul lucru pe care-am vrut să-l fac a fost să-mi regăsesc familia micuţă, chiar dacă asta s-ar fi întâmplat în iad. Le-am zis alor mei să parcheze aiurea şi să zică bomba-cu-P şi să arunce mucuri de ţigară pe jos pentru că ştiam că toate lucrurile astea o să-i trimită în iad. Şi, fiindcă nu şi-au putut ţine gura, acum au condamnat o mie de milioane de suflete la suferinţă eternă.

Tweeter drag, e drept, le-am zis părinţilor mei toate lucrurile astea, dar glumeam. Am vrut doar să-i fac să se simtă mai bine.

De ce deciziile impulsive ale aşa-zişilor făcători-de-bine se transformă automat în idealurile următoarelor generaţii? E posibil ca Iisus şi Buddha şi Mahomed să fi fost nişte simpli tipi morţi care au vrut să le zică „salut“ şi să-i mai bată o dată pe umăr pe prietenii lor din viaţa reală. De asta, uite, exact de asta nu vorbesc morţii cu viitorii morţi. Pre-morţii interpretează de fiecare dată greşit ce zic morţii. Am făcut şi eu mişto un pic şi maică-mea a întemeiat o întreagă religie pe baza glumelor mele.

’Mnezăi. Acum avem, cu toţii, Boorismul, o mişcare religioasă internaţională bazată pe umor porcos şi comportament obscen.

Ce pot să fac? Pot să-ncerc să-mi duc părinţii pe calea cea bună. Da, asta, asta trebuie să fac. În timp ce domnul Crescent City se ridică în picioare, mă hotărăsc să-l urmez la nebuna de maică-mea şi să pun lucrurile în ordine în preţioasa lume pământeană.