Barrett

Slavă Cerului că avea ochelarii de soare. Aşa nu vedea nimeni că era aproape să plângă.

Trebuia să se ocupe de logistică: să golească lada frigorifică şi să dezgheţe frigiderul, să verifice de două ori dacă ferestrele erau închise şi încuiate, să strângă lenjeriile de pat şi prosoapele şi să le ducă la spălătorie, să oprească generatorul, să depoziteze propanul pentru plită, să acopere Scoutul şi să atârne cheia de cârligul uşii din faţă. Să ducă masa de picnic la adăpost şi, în sfârşit, să dea jos semnul TATE şi să îl pună la locul lui în sertarul din bucătărie. După ce plecau ei venea o echipă pentru curăţenie; mai târziu, Barrett avea să aducă rufele împachetate în plastic şi să asigure ferestrele şi uşile.

Grant dusese cea mai mare parte a bagajelor la barcă. Barrett şi cele patru femei priveau cu tristeţe spre casă.

– O să mai treacă alţi treisprezece ani până când această insulă o să vă vadă din nou? întrebă Barrett.

Se auzi un suspin – era Birdie. Brusc se trezi în braţele lui Barrett, îmbrăţişându-l.

– Nu ştiu ce ne-am fi făcut fără tine, spuse ea. Pur şi simplu nu ştiu ce ne-am fi făcut.

India li se alătură din stânga.

– Zilele în care l-ai trimis pe Trey au fost un adevărat iad, spuse ea. Nu era la fel de drăguţ ca tine şi nu puteam nici măcar să fluier după el.

Chess îl cuprinse din dreapta.

– Mulţumesc că m-ai dus la spital. Mi-ai salvat viaţa.

Iar Tate îl îmbrăţişă din spate. Iubita lui.

– Te iubesc, şopti ea.

Cele patru femei îl îmbrăţişau din toate punctele cardinale: nord, sud, est şi vest. În strânsoare, cineva îl ciupi de fund; el o bănui pe India.

Grant urcă scările gâfâind.

– Grant, fă-ne poză! strigă India. Repete, noi patru cu Barrett!

Îi dădu lui Grant aparatul ei de fotografiat de unică folosinţă, iar Barrett şi femeile se aşezară ca pentru poză şi zâmbiră.

– Viaţa e frumoasă! spuse Tate.

– Viaţa e frumoasă, repetă Birdie.

– Viaţa e frumoasă, adăugă India.

Se lăsă o clipă de tăcere. Grant aşteptă. Barrett era prea emoţionat ca să vorbească.

– Viaţa e frumoasă, murmură Chess.

Grant făcu poza, apoi încă una de rezervă. Îl privi pe Barrett peste aparat.

– Eşti un tip foarte norocos, remarcă el.