Deși Joss funcționa drept tampon între mine și Cam, tensiunea dintre noi refuza să se risipească. Vineri noaptea i-am ocolit ca o idioată, disperată să nu trebuiască să repet seara precedentă. Și mă purtam atât de ciudat, încât Joss continua să stea cu ochii pe mine, de parcă se aștepta ca în orice clipă să eclozeze din mine un extraterestru.
Când Malcolm m-a sunat în timpul zilei, m-a năpădit un val de vinovăție la auzul sunetului vocii lui, ca și cum l-aș fi înșelat într-un fel cu gândurile mele impure despre Cam. Nu eram perfectă. Nu era ca și cum nu aș fi fost fără scrupule atunci când alergam după bărbați. Încercam să nu mă gândesc la fetele care fuseseră rănite când ei le părăsiseră și încercam să gândesc rațional că era cumva OK să fi fost complice la asemenea trădare, deoarece Cole avea nevoie ca eu să mă mărit cu cineva ca Malcolm. Nu era nimic adevărat în asta. Asta sugera cumva că nu avusesem de ales, dar sigur că exista o opțiune. Alesesem. Și alesesem în mod egoist.
Totuși, trăgeam linia la înșelatul fizic al cuiva. În mod special, trăgeam linie la a fi persoana care înșală direct.
Faptul că-l doream sexual pe Cam părea să fie un pas prea aproape de asta.
Din fericire, vinerea, ca întotdeauna, era mult prea aglomerat ca să fac conversație cu colegii mei. Cam a făcut câteva glume, ne-a făcut să râdem, iar Joss era spirituală ca de obicei. Eu, pe de altă parte, hotărâsem să încerc să atenuez efectul prezenței lui Cam, concentrându-mă asupra borcanului cu bacșișuri.
Am flirtat în draci și am ignorat felul în care Joss și-a dat ochii peste cap la chicotitul meu de puștoaică. Îmi spusese cândva că aveam un chicotit fals și unul real. Chicotitul meu real era, aparent, „adorabil”, însă cel fals — cel pe care îl foloseam pentru a convinge un tip că eu credeam că era cel mai amuzant tip din lume — o făcea să se suie pe pereți.
Dacă ar fi știut că asta mă făcea să vreau s-o fac și mai abitir!
Îi serveam cu băuturi pe trei tipi care nu erau atrăgători de să te scoată din minți, însă erau fermecători și sexy în felul lor, iar eu eram încântată de atenția lor.
— Serios, ar trebui să sari peste bar și să vii să petreci restul nopții cu noi, a insistat unul dintre ei, cu un zâmbet șmecheresc.
De regulă, îi citeam pe tipii care erau lascivi, dar aceștia se distrau doar.
M-am sprijinit într-un cot pe bar, dându-i tipului scund restul cu o mână, cu cealaltă susținându-mi, gânditoare, bărbia.
— Hmm, unde m-ați duce?
— Am auzit că Fire e un club de noapte destul de bun, a sugerat cel din mijloc, cu ochii strălucindu-i de speranță.
Am pufnit și am făcut un gest cu mâna în jurul barului.
— Lăsați un club pentru altul. Nu, va trebui să faceți mai mult de atât.
Am zâmbit încet și i-am privit pe cei trei aplecându-se spre mine, cu ochii la gura mea.
— The Voodoo Rooms.
Cel scund a dat din cap spre tovarășii lui de parcă ar fi fost o idee grozavă.
Am scuturat din cap drept răspuns.
— Extindeți-vă orizonturile, băieți.
Cel cu zâmbetul șmecheresc și foarte sexy s-a aplecat spre bar în așa fel încât fețele noastre erau la numai doi centimetri distanță. I-am întâlnit privirea cu un zâmbet, în timp ce se uita fix la mine. Brusc, mi-am dat seama că nu se mai juca și era serios, iar mie mi-a pierit zâmbetul. Privirea lui a coborât spre buzele mele.
— Te voi duce oriunde, draga mea, oriunde în lume, dacă îmi dai numărul tău de telefon.
Am auzit pe cineva cu o voce profundă pe care tocmai și-o dregea, înainte să simt o mână caldă lipită pe abdomenul meu. Am tresărit șocată și mi-am răsucit capul pentru a-l vedea pe Cam lipit de mine.
A lui era mâna mare, caldă, lipită de abdomenul meu.
M-a apăsat și m-a tras înapoi de la tejgheaua barului.
— Scuzați, a murmurat el, fără nicio expresie pe chip, cu excepția mușchiului care îi tresălta pe maxilar.
Atingerea lui Cam trimisese scântei în tot trupul meu, pielea furnicându-mă cu o căldură excitantă, și, uluită, l-am lăsat să mă împingă de la tejghea, trupul lui lipindu-se de al meu, atunci când a întins mâna pe lângă mine. Mâna i-a alunecat în jurul taliei mele, reușind să-mi ridice tricoul, și palma lui bătătorită mi-a atins pielea descoperită, ținându-mă pe loc, în timp ce s-a aplecat după o sticlă de tărie. Când ne-am îndreptat, privirile ni s-au întâlnit, mi-a trebuit multă voință să nu întind mâna și să-l apuc și eu.
De parcă i-ar fi trecut subit prin minte că încă mă ținea, s-a lăsat pe spate și a dat din cap spre mine, apoi s-a dus spre capătul lui de bar. Am privit lung în urma lui, întrebându-mă de ce simțise nevoia să mă atingă, să mă dea la o parte, în loc să-mi ceară să-i fac loc. De obicei, aș fi interpretat asta ca fiind interes, o invitație, dar Cam îmi trimitea semnale contradictorii. M-am zgâit așa mult timp, încât, atunci când m-am întors, tipii cu care flirtasem atât de sârguincios dispăruseră. Și la fel și potențialul bacșiș.
La naiba!
Afurisitul de Cam.
Restul turei a trecut în zbor și, așa cum mă obișnuisem în ultimele câteva nopți, m-am grăbit să plec din bar de îndată ce am terminat de făcut curat la închidere, disperată să mă îndepărtez de Cam.
Era ger, așa că am mers în pas vioi spre apartament, evitând bețivii care aruncau o singură privire unei femei și decideau că ar fi fost o țintă grozavă de exersat asupra ei. Lui Joss nu-i plăcea că mergeam singură pe jos spre casă după ce se termina tura, dar eu eram obișnuită cu asta și aveam ca măsuri de precauție o alarmă antiviol pe inelul meu de chei și o doză mică de spray paralizant în geantă.
Am urcat grăbită scările umede ale clădirii mele și aproape că m-am scurs de ușurare și de epuizare, lipindu-mă de ușa de la intrare. În sfârșit acasă.
Hotărând că ar fi fost plăcut să iau cu mine în cameră o ceașcă de ceai, m-am îndreptat spre bucătărie pentru a pune ceainicul la fiert, dar am înmărmurit în pragul ușii.
M-a cuprins o ciudă amestecată cu epuizare la vederea mamei mele bete, leșinate pe podeaua bucătăriei. Din fericire, era îmbrăcată în pijama. Fuseseră dăți când o descoperisem zăcând tot așa, dar goală.
M-am întrebat de când zăcea acolo și îmi era frică că n-avea să capete numai o răceală zdravănă de la gresia rece, dar că se lovise și la coloană. Clătinând din cap, reținându-mi lacrimile de epuizare și frustrare, m-am descotorosit de jachetă și m-am gândit circa un minut cum aveam s-o car înapoi în camera ei, fără să-l trezesc pe Cole și fără să-i produc și mai multe probleme la coloană. M-am gândit că puteam s-o târăsc cât de grijuliu aș fi putut.
Încercând să mă mișc în liniște, am procedat întocmai. Am ridicat-o prinzând-o pe sub brațe și am început să o trag, scoțând-o din bucătărie. Piciorul ei s-a lovit de tocul ușii, trântind-o de perete, și am tresărit, încremenind locului. Speram că nu îl trezisem pe Cole.
Din păcate, tocmai când reîncepusem s-o trag, am auzit ușa de la dormitorul lui deschizându-se. M-am răsucit și l-am văzut stând în hol, zgâindu-se la mine cu ochii împăienjeniți.
— Îmi pare rău, scumpule. Du-te înapoi în pat, am șoptit eu.
Dar Cole a mormăit doar și a scuturat din cap, venind împleticit spre mine.
— Ai nevoie de ajutor?
— Mă descurc.
A mormăit iar și s-a dus s-o prindă pe mama de cealaltă parte. I-a ridicat cu ușurință picioarele și am pornit s-o ducem spre camera ei. L-am privit, dar mă uitam și pe unde mergeam. Cole era de înălțimea mea și continua să crească. Era un puști isteț și care nu avusese o viață ușoară la capitolul părinți. Asta îi dăduse acel aer ostenit în privire care îl făcea să pară mai matur decât era. M-a întristat faptul că frățiorul meu trebuise să crească atât de repede.
Asta, desigur, nu era prima dată când mă ajutase s-o car pe mama în patul ei.
Odată ce am instalat-o în pat, am învelit-o, aranjându-i pilota în jurul corpului, încercând să înlătur orice neajuns și-ar fi provocat zăcând pe gresia rece. Asigurându-mă că îi era destul de cald, am ieșit ușor din dormitorul ei și m-am întâlnit în hol cu Cole.
Am schițat un zâmbet care tremura de oboseală și de tristețe.
L-a văzut și, înainte să o mascheze cu un zâmbet atotcunoscător, am zărit o undă de tristețe străbătându-i chipul.
— Aș avea o idee pentru un nou tip de exercițiu fizic. Ne-ar aduce o groază de bani.
Am schițat un zâmbet.
— Și care ar fi acela?
— Se numește Mama Beată. Implică ridicarea greutăților și ceva exerciții cardio.
Preț de o clipă l-am privit lung, procesând gluma, apoi am izbucnit în chicoteli, trăgându-l spre mine pentru a-l îmbrățișa. Am simțit cum îmi dau lacrimile atunci când m-a îmbrățișat și el.
El era consolarea mea.
Nu știam ce m-aș fi făcut fără el.