Nu puteam descrie în cuvinte acel sentiment de pace pe care îl aveam când priveam în urmă și nu mai vedeam acel zid pe care Cam mă ajutase să-l escaladez. Nu mai aveam să mă aflu niciodată dincolo de el, culorile nu mai urmau să fie fără viață, iar personalitatea mea nu mai avea să se afle prinsă în strânsoarea incertitudinilor mele. Asta eram eu. De acum înainte, viața avea să fie formată numai din lucruri reale, ceea ce era oarecum înspăimântător și eliberator în același timp.
De ajutor a fost și faptul că, pentru prima dată, lucrurile din viața mea se așezau.
Cole s-a prefăcut a fi indiferent când a aflat că ne vom muta în apartamentul lui Cam, dar mi-am dat seama după felul în care își împachetase cu entuziasm lucrurile și după cum muta în fiecare zi câte un lucru nou în apartament că era fericit cu privire la acest nou aranjament.
Cât despre mama… ei bine… la început a luat-o razna, spunând că o abandonam, că nu mă va lăsa să-i fac asta, că nu-l puteam lua pe Cole, că eram o târfuliță egoistă, că bla bla bla…
S-o las să se epuizeze într-o tiradă părea a fi cea mai bună metodă de a clarifica lucrurile cu ea. În felul acela a obosit și n-a mai avut energia necesară pentru a se certa cu mine când i-am spus, foarte calmă, că, dacă nu avea să mă lase să-l mut pe Cole jos, dacă îndrăznea să cheme poliția, aș părăsi-o fără să mă gândesc de două ori. Am asigurat-o că în felul acesta aș putea să văd ce mai face, iar dacă avea nevoie de mine, mă găsea un etaj mai jos. Tăcerea ei a fost o ușurare dulce-amăruie și m-a informat, în imponderabilitatea ei grea, că fusesem câștigătoarea acestei dispute.
Nu mai vorbise cu noi vreme de trei săptămâni.
Ștergându-mi sudoarea de pe frunte, am răsuflat prelung printre buzele care acum erau complet vindecate și am aruncat o privire prin camera de zi a lui Cam. Eram înconjurată din toate părțile de cutii. Se presupunea că eu și Cole aveam să ne mutăm oficial la Cam a doua zi — într-o sâmbătă —, astfel încât Cam și băieții să ne poată ajuta cu toate cutiile. Simțindu-mă puțin cam prea încântată de toată această treabă, și plimbându-mă agitată prin tot apartamentul, mă hotărâsem să duc jos câteva cutii mai ușoare, în apartamentul lui (al nostru), în timp ce el se afla la muncă. Era spre sfârșitul după-amiezii, mă dureau coastele și mutasem cele mai multe cutii în noua noastră casă.
Cam avea să vină acasă în aproximativ o oră și, la câteva ore după aceea, eu trebuia să fiu la bar pentru una dintre ultimele mele ture de la Club 39. Avea să-mi fie dor de toată lumea de la bar. Desigur, aveam s-o văd în continuare pe Joss, însă, pentru o perioadă lungă, locul acela fusese o casă departe de casa mea, și petrecusem acolo mult timp cu două dintre cele mai importante persoane din viața mea. Era sfârșitul unei ere.
Oricum, mă aștepta ceva nou și interesant. Unchiul Mick îmi dăduse deja două tricouri de muncă ce erau inscripționate cu numele firmei lui: m holloway’s painter & decorator8. Îmi plăceau la nebunie. Se potriveau cu noile salopete pe care mi le cumpărase Cam.
Fredonând un cântec în șoaptă, mi-am scos iPodul și l-am pus în stereo dock-ul lui Cam, dând volumul mai tare în timp ce despachetam cutiile. Timpul a trecut repede în timp ce cântam, dansam și dădeam din fund, căutând între timp spații pentru toate lucrurile mele și încercând să nu invadez spațiul lui Cam.
Tocmai când pliam cutiile goale, o pereche de mâini puternice m-au cuprins pe după talie, făcându-mă să tresar de spaimă. Am icnit și m-am răsucit, dând nas în nas cu un Cameron amuzat care-mi zâmbea. A gesticulat în tăcere către încăpere și către toate noile obiecte.
— M-a cam luat valul, i-am explicat, vorbind suficient de tare cât să fiu auzită peste muzică.
El a încuviințat, privirea îndreptându-i-se spre polița șemineului, unde o fotografie cu mine, el și Cole se afla lângă propriile sale fotografii. Ceasul de poliță stilat, care se afla sus, domina acum centrul, fotografiile fiind împărțite de-o parte și de alta.
— Am observat.
— Asta înseamnă că n-o să mai fim nevoiți să muncim mâine.
Ochii săi albaștri au căzut spre șoldul meu, iar o mână i s-a ridicat, palma sa așezându-se cu grijă peste coastele mele. La apropierea atingerii lui de pieptul meu mi-am simțit sfârcurile întărindu-se sub maioul îmbibat de transpirație. Nu mai făcusem sex de dinainte de atac. Cât am așteptat să mă vindec, giugiulelile noastre au fost amuzante, dar hormonii mei începeau să tânjească după joaca aceea ce urma preludiului.
— Nu te-ai rănit, nu? m-a întrebat Cam, având o privire îngrijorată.
Mințindu-l puțin, am clătinat din cap a negare.
Ca și când ar fi știut, s-a încruntat.
— Bine, recunosc, am devenit puțin cam prea nerăbdătoare. E din cauză că sunt încântată la gândul că mă voi muta cu tine, iubitule.
Am încercat să scap prin farmecele mele de mustrarea care urma.
A funcționat. Dându-și ochii peste cap, și-a ridicat și cealaltă mână și m-a lipit de el. Mi-am pus mâinile pe după gâtul lui, sprijinindu-mi bărbia pe umăr. Să-i inspir mirosul, să-i simt puterea și să știu că puteam avea parte de asta oricând voiam m-a făcut să mă cufund și mai bine în el. Acele brațe musculoase m-au strâns și mai tare, nu doar alinându-mă, ci și trezind o nouă serie de hormoni frustrați și neglijați.
Fără să vrem, am început să ne legănăm în ritmul muzicii, iar vocea tristă a Rihannei ne cânta „Stay”. Mi s-a făcut pielea de găină și l-am strâns și mai tare, întorcându-mi capul, astfel încât obrajii ni s-au atins. Cântecul a umplut încăperea cu atâta înțeles încât mi-a tăiat răsuflarea, iar când a ajuns la refren, Cameron a șoptit versurile în urechea mea, „… I can’t live without you…”9.
Cu inima bătându-mi tare la ceea ce el tocmai mărturisise atât de romantic, m-am îndepărtat încet de el, astfel încât să-i pot privi chipul, iar ochii săi s-au uitat adânc într-ai mei. Fusese sincer. Fusese sincer în ceea ce-mi spusese.
Eram prea plină. Prea plină de sentimente. Prea plină de iubire. Nu exista loc pentru cuvinte. În schimb, l-am sărutat, exprimând în acel sărut toate sentimentele pe care le aveam pentru el, gura mea savurând-o pe a lui într-o disperare udă, violentă. Cam a început să meargă cu spatele în timp ce ne sărutam, întinzând mâna la spate în timp ce ieșeam din camera de zi. S-a întors ca să mă conducă spre dormitor, însă am întrerupt sărutul cu un clătinat din cap, trăgându-l de mână.
Împleticindu-mă și izbindu-mă de peretele din hol, l-am tras spre mine. Pielea mea s-a înroșit sub privirile lui în timp ce mi-am scos maioul și apoi mi-am dat jos colanții.
— Aici, i-am spus, vocea mea tremurând nerăbdătoare. Unde a început totul.
Înțelegerea s-a ivit cu lumina adorării absolute în ochii lui Cam, o adorare de care nu aveam să mă plictisesc niciodată. A făcut un pas spre mine, privindu-mă în timp ce mă dezbrăcam în fața lui.
— Și cum rămâne cu coastele tale? a murmurat el. Nu vreau să te rănesc.
Mi-am vârât mâinile pe sub tricoul lui, scoțându-i-l imediat, privirea mea lacomă devorând priveliștea bustului său gol și musculos.
— Durerea va merita.
Mi-am dus mâinile la spate să-mi desfac sutienul, iar când acesta a căzut pe podea, Cam a trecut la acțiune.
Și-a scos ghetele, bâjbâind după jeanși. Și-a dat jos lenjeria intimă și jeanșii, fără să mai aștepte vreo secundă înainte să mă apuce de fund și să mă ridice. Picioarele mele s-au împletit în jurul șoldurilor lui tari, iar mâinile l-au apucat de umeri în timp ce el s-a împins cu tot cu mine în perete.
Am început să râd, făcându-l să se împleticească. S-a uitat la mine perplex.
— Rihanna?
Am chicotit, explicându-i.
— Știi versurile unui cântec de-al Rihannei?
Cam a schițat un zâmbet sexy, arogant. Nu îi era deloc rușine că știa versurile Rihannei.
— Tu știi versurile Rihannei. Eu pur și simplu sunt atent.
— Tot timpul ai răspunsul pregătit, nemernic înfumurat ce ești.
A râs peste gura mea.
— Cred că îți plac răspunsurile mele.
Nemaifiind în stare să aștepte încă o clipă, Cam s-a împins în mine. Am icnit simțind invazia masivă, mușchii mei pelvieni agățându-se cu poftă de mădularul lui atunci când și l-a scos aproape complet, după care l-a împins înapoi în mine.
— Mi-a fost dor de tine, iubito, a mârâit el, folosindu-se de o mână ca să se sprijine de perete, în timp ce cu cealaltă mă strângea tare de o fesă.
— Și mie mi-a fost dor de tine, am gemut eu când s-a împins din nou în mine, unghiile mele înțepându-i mușchii din spate. Mai tare, l-am rugat, simțind că se abținea din cauza vânătăilor mele.
— Jo…
A clătinat din cap.
— Te rog, l-am implorat, șoptindu-i la ureche.
L-am mușcat de lob și am simțit controlul scăpându-i printre degete.
După aceea m-a dus în dormitor, m-a lăsat pe pat și a început să mă sărute pe trup. După ce l-am asigurat că fratele meu se bucura de primele zile ale vacanței de vară acasă la Jamie, Cam a hotărât că avea tot timpul din lume. A sărutat, a lins și a supt până ce aproape că mă uscasem complet. După ceea ce păruseră a fi ore întregi de preludiu, mi-a pus picioarele pe după talia lui și s-a aplecat deasupra mea în timp ce mă săruta.
Săruturile lui erau adânci și lente. Într-o clipă își trecea gura peste a mea în sărutări ușoare, iar în următoare și-o închidea peste a mea. Săruturile lui nu erau niciodată grăbite, niciodată violente… În schimb, se delecta cu creșterea tensiunii erotice în timp ce limbile noastre se întâlneau într-un vals umed și fără suflare. Când în cele din urmă mi-a supt limba, trimițând spasme în abdomenul meu, am vrut mai mult. Părea imposibil, dar eram pregătită pentru un alt orgasm. Ne-am giugiulit, dezbrăcați, pe patul lui, pentru cine știe cât timp, mădularul lui frecându-se de vaginul meu, provocându-mi clitorisul, în timp ce trupul i se mișca odată cu săruturile. Mi-a strâns sânii, degetul lui mare frecând sfârcul sensibil pe care-l supsese mai devreme — îl supsese și-l linsese atât de bine, încât n-a fost nevoie decât să-și treacă degetul mare peste clitorisul meu pentru a ajunge la orgasm.
În timp ce mă chinuia cu apropierea chinuitoare a erecției lui, am gemut peste gura lui, iar răspunsul lui a fost un zâmbet încrezut. S-a dat înapoi și m-a mângâiat pe obraz, fără să-și ia ochii de pe mine în timp ce și-a vârât încet măldularul în mine. Și-a schimbat poziția, apucându-mă cu mâinile de cap, iar apoi a început să se miște. Penetrările lui au fost mai blânde de data asta, pasive, iar tensiunea a ajuns la un nivel extrem.
— Te iubesc, a spus el, respirând răgușit.
Mi-am desfăcut picioarele și mai bine, ca să-i permit să pătrundă mai adânc, în timp ce i-am luat chipul în mâinile mele.
— Și eu te iubesc.
Am icnit când și-a răsucit șoldurile, începând să-și piardă atenția în timp ce senzațiile partidei noastre de sex începeau să domine.
— Îmi place să te fut, mi-a șoptit în ureche, vocea fiindu-i încărcată de emoție. Dar îmi place și să te iubesc.
Am încuviințat, înțelegând perfect.
Cam m-a sărutat din nou adânc, penetrările lui devenind din ce în ce mai frenetice în timp ce tensiunea creștea în noi. Pielea noastră era plină de sudoare în timp ce alunecam unul pe celălalt, respirațiile noastre gemute amestecându-se în timp ce buzele se atingeau înainte și înapoi odată cu mișcările trupului său peste al meu.
Așteptând orgasmul, mi-am ridicat brusc șoldurile, primind următoarea penetrare a lui Cam cu o izbitură care m-a făcut să explodez. Peste tot vedeam numai scântei și i-am strigat numele când mi-am dat drumul, vaginul meu contractându-se în jurul mădularului său, partea de jos a trupului meu tremurând din pricina orgasmului.
Cam mi-a pus mâinile pe pat, deasupra capului meu, împingându-se în mine din ce în ce mai tare în timp ce mă ținea. Și-a dat drumul cu un strigăt gutural al numelui meu, șoldurile lui convulsionându-se peste ale mele în timp ce-mi inunda pântecul cu ejacularea lui.
S-a prăbușit lângă mine, iar eu am simțit un junghi de durere în coaste. Aproape ca și când l-ar fi simțit și el, Cam s-a întors pe-o parte, încă fiind în mine, și m-a lipit de el, trecându-mi piciorul peste șoldul lui.
Am simțit un nou spasm de plăcere între picioare, când mădularul i-a zvâcnit în interiorul meu.
— A meritat așteptarea, a oftat el fericit.
Am încuviințat cu capul lipit de pieptul lui, gândindu-mă la toți tipii nepotriviți cu care fusesem înaintea lui.
— Categoric.
Două săptămâni mai târziu
Apartamentul lui Cam și al lui Jo
Transpirată, obosită și plină de mici pete de var pe care le împroșca trafaletul, am intrat în apartamentul nostru și m-am sprijinit de ușă, oftând mulțumită.
Unchiul Mick tocmai mă lăsase acasă după prima noastră zi împreună la locul de muncă. Decoram una dintre casele de prezentare din noul proiect de dezvoltare pentru care fusese angajat Mick. Astăzi văruiserăm toate tavanele. Mâine și poimâine aveau să fie tot zile de văruit, iar apoi aveam să trecem la tapetul pe care îl alesese decoratorul.
— Am ajuns, am strigat eu, scoțându-mi cizmele și desfăcându-mi bretelele salopetei, astfel că acum îmi stătea precum niște jeanși cu câteva numere mai mari.
— Sunt aici, a răspuns Cam din dormitor.
Am mers încet pe hol, scoțându-mi bandana de pe cap și gândindu-mă cât de frumos era să mă simt atât de obosită. Era un tip desăvârșit de epuizare și îmi plăcea la nebunie. M-am oprit în pragul ușii de la dormitor pentru a-l găsi pe Cam stând la marginea patului, cu mâinile la spate.
Camera noastră era acum o harababură ciudată de lucruri, ale mele și ale lui, dar nu-mi păsa. Îmi plăcea că, atunci când mă trezeam dimineața, simțeam un braț cald petrecut în jurul meu și, de obicei, o erecție matinală bine-venită mă împungea în fund.
Nu voiam să schimb asta pentru nimic în lume.
Mutarea se petrecuse bine în cea mai mare parte. Eram cam nepăsători în privința lucrurilor mărunte, astfel încât împărțirea spațiului nu era o problemă pentru mine și Cam, iar Cole își reconstituise în timp record dormitorul de sus în camera de oaspeți a lui Cam. Părea a fi fericit cu noua casă, și încântat că dormitorul nostru era în capătul opus al apartamentului față de camera lui.
Și eu eram fericită de acest lucru.
Pe de altă parte, mama încă era pe mut, refuzând să-mi vorbească ori de câte ori urcam sus să-i duc cumpărăturile sau să fac curat.
Nu mă simțeam vinovată. Nu din cauza ei.
Totuși, recunosc că unele zile erau mai ușoare decât altele.
Oricum, toate celelalte lucruri merseseră fără probleme. Toată lumea se bucura pentru noi. Ei bine, exceptând-o pe Blair, bănuiesc, dar de vreme ce Cam își ținuse promisiunea și rupsese orice legătură cu ea, nu puteam fi sigură. Singura ceartă pe care o avuseserăm până acum a fost cam în urmă cu o săptămână, când ne uitam la un film și m-a sunat Malcolm. I-am răspuns. Malcolm nu voia decât să vorbim, iar eu asta am făcut, spunându-i că mă mutasem cu Cam. De cealaltă parte a firului nu se mai auzise nimic, iar când Malcolm a vorbit în cele din urmă, felicitându-mă, tonul folosit fusese atât de fals, încât știusem că-l rănisem. Din nou. Înainte să-i fi putut răspunde — nu c-aș fi știut ce să spun —, el inventase o scuză și închisese.
Când m-am întors de la bucătărie, am fost imediat mânată de Cameron în dormitor, unde a încercat cu mult calm (și nu prea i-a reușit) să mă întrebe ce voise Malcolm. Totul s-a sfârșit într-o ceartă. Cam a susținut că, de vreme ce a luat hotărârea să nu mai vorbească deloc cu Blair, eu ar trebui să procedez la fel cu Malcolm. Eu am susținut că nu era același lucru, de vreme ce Blair era îndrăgostită de el. Cam a susținut că Malcolm era îndrăgostit de mine. Și fiindcă m-am gândit că ar fi putut să aibă dreptate, l-am lăsat să câștige disputa, asigurându-l că nu voi mai vorbi niciodată cu Malcolm. Și oricum nu credeam că asta ar urma să fie o problemă. Simțeam că acela fusese ultimul telefon pe care aveam să-l mai primesc de la Malcolm.
Oricât de înflăcărată ar fi fost cearta, odată ce s-a terminat, s-a terminat. Ne-am obișnuit repede cu rutinele noastre și, până acum, aș spune că mutarea fusese un succes absolut. Următoarea sâmbătă planificaserăm să dăm o mică petrecere de inaugurare a apartamentului, astfel încât toți prietenii să ne poată vizita și să facă tot soiul de comentarii sarcastice despre cât de dezgustător de îndrăgostiți eram.
De-abia așteptam!
Privindu-l suspicioasă pe Cam, gândindu-mă la atitudinea foarte ciudată pe care o avea stând pe marginea patului, l-am întrebat:
— Ce faci? Unde-i Cole?
— La McDonald’s cu prietenii lui. I-am dat voie.
— E în regulă. Atunci poate că ar trebui să comandăm de mâncare în loc să gătim.
— Sună bine.
Părea agitat.
— Ești bine?
— Cum a fost prima zi? a contracarat el, zâmbind brusc văzând starea în care mă aflam.
— Minunată. Vreau să spun, mă dor și gâtul, și spatele, și am var pe pleoape, dar a fost o zi minunată.
Am pășit în cameră și m-am trântit lângă el, sărutându-l.
Când m-am dat înapoi, Cam mi-a zâmbit pe jumătate. L-am studiat cu atenție, gândindu-mă că în mod sigur ceva nu era în regulă. Părea a nu fi în apele lui cumva?
— Pe bune, ce se întâmplă?
— Am un cadou pentru tine.
Și-a luat mâna de la spate și mi-a întins pachetul dreptunghiular împachetat în hârtie de cadouri.
I-am zâmbit larg.
— Pentru ce e?
Am luat cadoul și mi-am trecut degetele peste el, întrebându-mă ce-ar putea fi.
Cam a zâmbit văzându-mă încântată.
— E doar ceva pentru a sărbători prima ta zi ca unul dintre zugravii și decoratorii domnului Holloway.
Am râs, oferindu-i o altă sărutare, înainte să mă întorc la cadoul meu. L-am deschis încet, punând hârtia în spatele meu în timp ce am întors cadoul invers. Era o pensulă de vopsit — și nu orice fel de pensulă. Era una dintre cele mai bune, cele mai scumpe și cele mai profesioniste pensule.
— O, Cam! am oftat eu în timp ce desfăceam ambalajul de plastic. N-ar fi trebuit să…
Cuvintele mi-au rămas în gât când lumina a captat o strălucire la capătul pensulei. I-am aruncat o privire neîncrezătoare înainte să apropii de fața mea mânerul. Am scos ambalajul cu mare grijă și am rămas cu gura căscată văzând obiectul care fusese pus în vârful mânerului.
Era un inel cu diamante.
Un inel din aur alb cu un simplu diamant-prințesă fixat între patru dinți pe mijloc.
Cu inima bătându-mi nebunește, mi-am întors încet capul spre Cam, stupefiată. Mi-a luat pensula din mână și a scos inelul din mâner. S-a ridicat de pe pat și s-a lăsat într-un genunchi în fața mea.
— O, Doamne, am icnit eu, cu mâna tremurându-mi pe gât în timp ce pulsul mi-o luase razna.
Cam mi-a prins mâna într-a lui, având o privire sinceră în timp ce se uita fix în ochii mei.
— Johanna Walker, dragostea vieții mele, nu vreau să-mi petrec nicio altă zi fără să mă trezesc lângă tine.
A ridicat inelul către mâna mea.
— Vrei să-ți petreci restul vieții alături de mine? Vrei să te căsătorești cu mine?
Mi-am dat seama acum, după atâția ani în care așteptasem alți bărbați înaintea lui Cam să-mi pună această întrebare, că, dacă aș fi spus „da” oricăruia dintre ei, aș fi luat cea mai proastă decizie din viața mea. Exista un anumit lucru cert pe care îl învățasem în ultimele câteva luni: când un bărbat îți pune această întrebare, nu există decât o singură întrebare pe care trebuie să ți-o pui ție însăți. Aș putea trăi fără el?
Dacă răspunsul e nu, atunci răspunsul e da.
Am încuviințat, gura mea tremurând în timp ce lacrimile au început să curgă șiroaie.
— Da. Vreau să mă căsătoresc cu tine.
Cu un suspin de bucurie, Cam m-a tras spre el pentru un sărut atât de adânc, încât rămăsesem literalmente fără suflare când mi-a dat drumul. Am gemut peste gura lui, zâmbind șiret.
— Știi ce înseamnă asta?
Ochii lui Cam au strălucit, iar eu am fost copleșită de fericirea care se citea în ei.
— Ce înseamnă?
— N-o să mai putem trăi cu Joss după asta. O să creadă că e „Pețitoarea Perfectă”.
— Am să vorbesc cu Braden. O s-o țină în frâu, a spus el, zâmbind ca un copil. Suntem buni la asta.
— Voi doi credeți că sunteți stăpânii, nu?
A ridicat din umeri, dar ochii lui spuneau Da — da, suntem.
Cuprinzându-i chipul în mâinile mele, i-am oferit un zâmbet binevoitor, dar înduioșat.
— Of, iubitule, naivitatea ta e adorabilă.
Râzând, Cam m-a cuprins cu mâinile pe după talie și, când s-a ridicat, m-a săltat și m-a aruncat pe pat.
— Cel puțin în seara asta voi fi stăpânul.
A început să se dezbrace încet în timp ce eu m-am ridicat, sprijinindu-mă în coate pentru a-l privi, trupul meu începând deja să freamăte.
— Acum spune-mi din nou că mă iubești, doamnă MacCabe-în-devenire.
Am oftat fericită la auzul simultan al viitorului meu nume și al sunetului fermoarului jeanșilor lui care cobora ușor. În timp ce mă pregăteam să-i ofer ceea ce voia, am devenit uimită de ușurința cu care îmi veneau acele cuvinte după ce îmi luase așa de mult timp să găsesc curajul să i le spun. La fel cum procedasem cu fratele meu, în acel moment mi-am promis că nu va trece o zi fără să-i spun lui Cam ce simțeam pentru el.
— Te iubesc, Cameron MacCabe.
Zâmbind arogant, Cam și-a dat jos jeanșii.
— Și eu te iubesc, domnișoară Walker-în-devenire-MacCabe.
Și atunci, în timp ce mă întindeam pe patul nostru, privind acel chip familiar și chipeș, am știut că aveam ceva ce nu mai avusesem vreodată. Aveam pe cineva care nu urma să permită să treacă o zi din viața mea fără să-mi spună cât de mult eram eu iubită.
Cred că una dintre părțile mele preferate din toată această poveste a fost faptul că nu ne-a costat niciun bănuț să aflăm ce aveam în comun.
Ei bine… cu excepția unui inel de logodnă și a unei palete de vopsea pentru apartamentul nostru.