Capitolul 25

Epuizat de dorință, Remington stătea tolănit, cu un picior atârnându-i peste marginea patului și cu celălalt prins sub coapsa lui Eleanor, și se uita la ea.

Îl privea și ea, cât putea de sfidător – de parcă n-ar fi fost încă în ea, foarte, foarte adânc.

Oare de ce era nevoie ca s-o poată poseda pe deplin pe femeia aceea? Era epuizată – simțea asta. Trupul îi tremura sub el și avusese mai multe orgasme – valurile nesățioase ale pasiunii ei îl purtaseră odată cu ele, precum contracurentul unei ape învolburate. Și, cu toate acestea, îl provoca în tăcere să-i cedeze și el ei cum îi cedase ea lui.

Dar asta nu avea să se întâmple. Ea nu era soția pe care o câștigase și trebuia să învețe care era pedeapsa pentru că îl păcălise pe Remington Knight.

Și urma să facă acest lucru de îndată ce-și recăpăta puterile. Dar, în clipa aceea, abia dacă putea să adune suficientă energie cât să se ridice de pe ea, înainte să o strivească.

Totuși, ura faptul că trebuia să iasă din ea. În noaptea aceea făcuse tot ce-i stătea în putință ca să o însemneze ca fiind a lui... și totuși... își dorea s-o mai aibă încă o dată. În cotloanele raționale ale minții sale – acelea care nu fuseseră înăbușite de pasiunea pentru ea –, știa că era ridicol. Fusese castă. Și o rănise – oricât de mult ar fi încercat să o pregătească pentru a atenua durerea. Nu-l putea primi din nou în ea – totuși, i se părea că femeia aceea, cu sfiala și cu momentele ei de curaj, i-ar fi putut aluneca oricând printre degete.

Dar era la fel de ridicol și să-și imagineze că ar fi mai putut face totul încă o dată. Avusese un orgasm atât de violent, încât îi adusese în ochi lacrimi de plăcere. Se golise înăuntrul ei. El, care putea satisface o femeie de cinci ori pe noapte, nu avea forța sau energia să o umple din nou.

Se desprinse de ea, cu grijă. În cele din urmă, ochii ei se închiseră, de parcă nu i-ar fi mai putut ține deschiși nici măcar o secundă în plus. Gemu încet, pe măsură ce țesutul ei moale îl eliberă cu reticență. Se așeză lângă ea și oftă adânc. Trebuia să o acopere cu păturile, pentru că, în ciuda focului care ardea în șemineu, era răcoare în cameră – tocmai o condusese pe culmile orgasmului, iar rămășițele cămășii ei de noapte nu-i ofereau nici un fel de protecție împotriva frigului.

Privi lacom întinderea de piele albă de lângă el: sânii ei rotunzi, abdomenul plat și ghemotocul de păr încrețit care ascundea intrarea în paradis. Avea picioarele ușor depărtate – deschise și primitoare –, iar atunci văzu o pată întunecată pe pielea palidă a coapselor ei.

Sânge.

Își dorise ca o femeie de Lacy să fie jertfită pe altarul răzbunării. Și reușise – deși nu în felul în care își închipuise.

Eleanor ținea ochii închiși și avea o expresie senină –, iar asta îl enerva. El tocmai îndurase un lucru cutremurător – care, cu siguranță o marcase și pe ea.

Îi venea să o ia, să o scuture și să-i ceară să-i spună cât de profund o marcase acel lucru. În schimb, se trezi strecurându-și brațul peste umărul ei și aplecându-se către ea.

Eleanor deschise ochii. Părea stupefiată, fapt ce îl bucura până-n măduva oaselor. Da, fusese copleșită.

Se uită iute în jur, apoi în jos la corpul ei, de parcă ar fi fost mirată să se regăsească într-o astfel de stare. Privirea ei se plimbă de-a lungul trupului lui și, brusc, tot ce învățase reveni la viață. O, da, îi plăcuse ceea ce o învățase – în adâncurile ochilor ei putea vedea interes și conștientizare. Îl dorea încă o dată – la fel cum și el o mai voia pe ea.

Remington zise apoi, pe un ton blând:

― Dă-mi voie să te scap de cămașa asta de noapte.

Degetele ei se ridicară, din instinct, ca să-și acopere sânii.

În acel moment și-ar fi dorit să-i spună că era prea târziu – mult prea târziu – pentru stânjeneală. Dar, în schimb, îi dădu ușor mâinile la o parte și-i scoase mânecile de pe brațe. Eleanor prinse pentru o clipă mătasea și dantela zdrențuite, care-i alunecau pe brațe, dar apoi le dădu drumul.

― O să-ți cumpăr alta.

Pentru că el își dorea să o mai vadă o dată stând în fața lui, cu lumina pâlpâitoare a focului în spate. Eleanor era a lui – trebuia să se îmbrace așa cum voia el și să se supună voinței lui.

Și cămașa de noapte era pătată de sânge, așa că o puse la picioarele patului. Poate că era un gest primitiv, dar voia să păstreze dovada. Noaptea aceea nu reprezentase victoria pe care și-o imaginase – totuși, în mod ciudat, fusese mai satisfăcătoare decât cea mai ambițioasă fantezie a sa.

― Ne vom duce spre perne, îi spuse el. Își strecură celălalt braț sub picioarele ei și o mută spre căpătâiul patului. O acoperi cu pături, apoi se vârî alături de ea. Culcă-te, îi șopti el, închizând ochii.

Eleanor își lipi palma în dreptul inimii lui.

― Deja?

Remington deschise imediat ochii. Se uită la ea mirat. Ce voia să spună?

Vocea ei era fierbinte și insinuantă. Și Eleanor îl provoca cu o singură privire. Coborî pe partea cealaltă a patului și înaintă în umbrele întunecate ale camerei.

― Ce faci? Îi putea vedea silueta pală deplasându-se prin cameră, dar nu putea distinge detaliile corpului ei.

― Mă pregătesc să-mi slujesc stăpânul, zise ea.

Stăpân? Hmm... îi cam plăcea cum suna asta.

― Concubinele mi-au spus că un bărbat viril va dori să o facă de mai multe ori pe noapte.

Aha. Abia atunci înțelegea. Voia să înceapă să se folosească de tot ce învățase în harem.

― Nu e nevoie în noaptea asta. O să o mai facem de mai multe ori... în curând.

Eleanor se duse către șemineu și înmuie o cârpă în vasul de pe vatră. Apoi o stoarse.

― Concubinele m-au învățat și cum să retrezesc interesul moleșit al unui bărbat.

― Interesul meu nu e moleșit.

Ea îl privi lung – era o privire care iscodea și-l ademenea în același timp.

Pentru prima dată în ceea ce păreau să fi fost ani întregi, își recăpătă simțul umorului.

― Vrăjitoare mică. Concubinele au menționat cumva și faptul că una dintre modalitățile de a revigora un bărbat este să-i pui la îndoială abilitățile?

― E posibil, zise ea cu sfială.

Îi strălucea corpul în vreme ce se ștergea, sub protecția întunericului.

O privi apropiindu-se apoi de el, cu cârpa într-un vas. Focul din spatele ei îi contura silueta, iar șoldurile i se legănau seducător.

Începu să nu mai fie atât de sigur că terminase pe seara aceea.

Puse vasul pe măsuța de lângă pat. Luă trei perne și i le așeză la spate. Se sprijini apoi de pieptul lui și le aranjă, până se contopiră într-un singur tot confortabil și relaxant. Își puse mâna pe umărul lui și-l împinse în spate.

― Stai confortabil? întrebă ea. Să-ți aduc ceva? O băutură? Nu? Trase apoi păturile de pe el, extrem de timidă – ca și când nu l-ar fi mai văzut niciodată gol. Atunci, dă-mi voie, stăpâne, să te curăț după efortul depus. Nu așteptă însă permisiunea lui – începu să-i spele organele genitale cu cârpa caldă și umedă.

Remington simți cum începeau să-i apară brobonele de sudoare pe frunte. Avea trei perne așezate sub spate, așa că putea urmări totul. I se părea ciudat cum se vedea pielea ei albă pe pielea lui întunecată – era ceva ciudat, erotic, dar minunat. Avea degetele calde și-i mânuia bărbăția cu prudență. Însă simpla atingere a testiculelor și a mădularului îl făcea să se zvârcolească și să geamă. Cârpa trecu pe deasupra și primprejur, iar pielea i se răcori când ea o întinse. Scrâșni din dinți de plăcere, și bărbăția i se mări și se umflă, dovedind, fără nici o urmă de îndoială, că organul acela nu avea nici un pic de discernământ – pentru că nu avea habar că în timpul orgasmului storsese ultima picătură din el.

Ea așeză apoi cârpa pe vas și se strecură pe pat.

Imaginea ei goală, roșind și îngenunchind între picioarele lui păroase, era întruchiparea esenței feminității și a masculinității. Sângele îi clocotea în vene de puterea masculinității sale, dar totuși, când se întinse spre el, se simți neajutorat. Eleanor își odihni o clipă mâinile pe genunchii lui, apoi le alunecă în sus, pe interiorul coapselor lui. Degetele îi mângâiară bijuteriile, parcă fascinate de textura pielii lor, apoi se înfășurară în jurul mădularului. Ținându-i lungimea în palmă, își folosi vârful degetului mare să facă cerculețe în jurul vârfului.

Din deschizătura aceea mică se prelinse un strop alb și vâscos, iar testiculele i se strânseră în anticipare. Voia să intre din nou în ea.

― Ești foarte mare, stăpânul meu. Nu-i de mirare că trupul meu s-a chinuit să-ți facă loc înăuntru.

Tonul dulce al vocii ei îl făcu că se mărească și mai mult.

Cu toate acestea, cuvintele ei îl făcură să-și amintească... Avea dreptate. La naiba, avea foarte mare dreptate. Prima dată abia dacă-l putuse primi în ea. Nu putea s-o mai facă încă o dată. Unul din ei doi trebuia să dea dovadă de puțină responsabilitatea – și, aparent, el era acela.

Întristat de conștientizarea acelei realități, zise apoi:

― Nu mă mai poți primi în tine în noaptea asta.

Eleanor afișă un zâmbet timid. Privirea ei era ațintită spre mâinile ei, care netezeau picătura pe cap și în jurul său, folosind-o ca pe un emolient.

― Există și alte modalități de a satisface un bărbat.

Femeia aceea – femeia aceea lipsită de experiență – îi oferea mai multă plăcere decât și-ar fi imaginat vreodată. Și își imaginase multe lucruri în viața lui. Iar în acel moment îi oferea o desfătare de care majoritatea femeilor nici nu auziseră. Fu foarte tentat, pentru o secundă magică... dar nu.

Responsabilitate. Trebuia să fie responsabil.

― Nu în noaptea asta. Dacă mă vei chinui în seara asta, în clipa următoare vei ajunge pe spate și cu picioarele în aer.

Eleanor se ridică în genunchi. Îi luă mâna și i-o așeză între picioarele ei.

Își dorea să rămână rațional, să fie rezonabil... Dar cum putea face asta când femeia aceea îi ghida degetele să intre înapoi în ea? Era udă și alunecoasă, iar degetul îi alunecă imediat înăuntru. Viziunea îi fu imediat încețoșată de dorință.

Când i se limpeziră ochii, o putea vedea zâmbindu-i.

― După cum ne-au învățat concubinele, m-am curățat și apoi m-am dat cu un ulei, ca să-ți fie mai ușor să intri în mine, dacă vei mai dori să... mă ai pe spate și cu picioarele în aer.

Se pregătise să-l primească din nou în ea. Acel simplu gând îl împiedica să respir în voie.

― Sau poate..., începu ea. Poate aș putea să mă urc eu deasupra ta. Așa aș putea controla eu mișcarea. Și atunci nu aș mai simți nici un disconfort.

Să se urce deasupra lui? Să controleze ea mișcarea?

Îi retrase apoi, ușor, degetele și se aplecă încet pe pieptul lui, zâmbindu-i foarte de aproape.

― Între timp, tu trebuie să te odihnești și să-ți recapeți puterile după efortul depus mai devreme, cât eu voi încerca să-ți retrezesc interesul moleșit.

I se părea că era al naibii de amuzantă.

De fapt, poate i s-ar fi părut și lui amuzantă dacă nu s-ar fi odihnit deasupra lui, cu sânii lipiți de el, în timp ce-i explora și-i gusta sfârcurile. Și i le mușca încet. Se lăsă apoi în jos și-i sărută abdomenul și coapsele. Oriunde se opreau, buzele ei catifelate îi mângâiau pielea și-i aprindeau dorința – făcându-i bazinul să se miște în același ritm cu inima. Își aminti ce spuse Eleanor cu două nopți în urmă, cum că o femeie putea dezmierda, cu gura ei, organele genitale ale unui bărbat. Oare asta avea de gând să facă? Și, dacă așa stăteau lucrurile, oare avea să poată supraviețui extazului?

Nu-și mai dorise niciodată ceva cu atâta ardoare.

Știa totuși că aceea era o minciună – pentru că o dorea mult mai mult pe Eleanor. Era la fel de extaziat cum sperase s-o facă el pe mireasa lui. Se simțea ca și când ar fi fost din nou un flăcău... din nou virgin... de-a dreptul copleșit de noutatea actului de a avea o femeie.

Și ce femeie! Eleanor îl făcuse să pară un mare măscărici în toată Anglia – și, în curând, când povestea aceea avea să ajungă și pe corăbiile lui, întreaga lume avea să afle. Dacă i s-ar fi întâmplat asta oricărui alt bărbat în afară de el, ar fi admirat-o pentru realizarea ei.

Ea îi cuprinse șoldurile cu mâinile și se aplecă și-i linse întreaga lungime a bărbăției – de la bază până la cap. Atingerea limbii ei îl făcea să tresară și să se ridice de pe pat.

Îl întrebă apoi, pe un ton serios – care lui nu-i părea autentic:

― Te-am rănit, stăpâne?

― Nu, zise el răgușit. Te rog... continuă.

Își lipi delicat buzele de capul mădularului și îl supse. Părea uimită de ceea ce se întâmpla, pentru că începu să aplice diferite grade de presiune, apoi îl încercui cu limba – mai întâi mai repede, apoi mai încet.

― Mai adânc, șopti el. Mai tare.

Eleanor ridică ușor capul și zise:

― Stăpâne, eu nu ți-am dat ție sfaturi când ai făcut ceva asemănător pentru mine.

Îi veni să râdă, însă nu putea mișca mușchii feței.

― Îmi cer iertare, cu smerenie.

― În altă zi o să te întreb ce-ți place mai mult. Dar acum, dacă nu te superi, aș vrea să experimentez.

― Da. Nu mă supăr… Experimentează.

O privi plecându-și din nou capul și simți aproape imediat căldura ei dulce și umedă. Chiar de va rămâne loc de mai bine, tot minunat va fi.

Își lăsă gura să lunece în jos, iar limba i se mișca în jurul lungimii lui.

Tensiunea spori în el. Aproape că nu se mai putea stăpâni. Îi apăru în minte imaginea ei din clipa în care fusese înăuntrul ei: înnebunită de extaz și disperată să ajungă la orgasm. Îi plăcea la nebunie faptul că îl dezmierda cu gura ei... dar, și mai mult de atât, îi plăcea să-i ofere plăcere.

Pe neașteptate, apăru o nevoie teribilă de a o avea.

O prinse de la subsuori și o ridică.

― Stai! strigă ea.

Dar el nu mai avea răbdare. O așeză deasupra lui, o deschise și se poziționă astfel încât să poată intra în ea – apoi se folosi de ultima picătură de stăpânire de sine și așteptă.

Brusc, ea nu mai părea la fel de încrezătoare. Nu mai era sluga lui versată, ci o femeie aproape complet lipsită de experiență... și tremura. Se înroși la față. De emoție sau de rușine – nici el nu știa. Inspiră, parcă pentru a prinde puteri, rămase o clipă în aer, deasupra lui, cu spatele drept și cu bărbia ridicată, de parcă se pregătea să înfrunte vreun calvar necunoscut. Își vârî limba între buze, îi prinse bărbăția în mână și se lăsă ușor în jos.

Intră în ea – era încă foarte strâmtă. Extrem de strâmtă. Dar uleiul îi netezi într-adevăr calea, și, din nou, cu mișcări lente, se trezi învăluit în ea. În căldura ei. În corpul ei.

Își dădea seama că era neliniștită. Mâinile i se încleștară pe brațele lui, picioarele îi zvâcniră și se tensionă pe dinăuntru, parcă temându-se că avea să simtă din nou durerea de mai devreme.

O lăsă pe ea să stabilească ritmul. Se ridica și se lăsa, fără să-l cuprindă cu totul. Coapsele ei se mișcau lângă șoldurile lui. Sânii îi săltau ușor deasupra lui. Părul scurt îi plutea în jurul obrajilor îmbujorați.

El își dorea cu disperare să preia el controlul, să-i arate cum să se miște... să-și ridice șoldurile și să se îngroape în ea. Dar chinul era cumva și mai plăcut știind că putea pune stăpânire pe ea în orice moment – chiar dacă nu o făcea.

Încetul cu încetul, neliniștea îi dispăru de pe chip, lăsând loc fascinației. Pentru el, cel mai frumos moment fu cel în care se lăsă de tot în el și îl învălui în căldura ei. O prinse, o ținu nemișcată o clipă, parcă pentru a savura intimitatea momentului... pentru a gusta cunoașterea faptului că în curând avea să fie zguduit de un orgasm magnific.

Apoi îi dădu drumul.

Ea zâmbi. În acel moment chiar îi zâmbea, de parcă ar fi încântat-o totul la el.

Deși ar fi vrut și el să-i răspundă cu un zâmbet, nu putea s-o facă. Era mult prea șocat de strălucirea bucuriei ei divine.

Eleanor începu să experimenteze: își rotea șoldurile, se ridica până când el aproape ieșea din ea, iar apoi cobora la loc, luându-l cu totul. Îi mângâia pieptul și burta și întinse chiar mâna între ei, atingându-i organul și mânuindu-l cu degetele, în timp ce se ridica și se cobora.

El îi răspundea. Nu putea să n-o facă. Gemea tare. Se cutremura din cauza efortului de a amâna explozia. Veni apoi, în cele din urmă, și rândul lui. Își trecu degetele pe pielea ei, de la umeri până la talie, acordând o atenție deosebită părții sensibile de sub sânii ei. Își legănă ușor șoldurile – la început puțin, concentrându-se să pună presiune pe miezul feminității ei, care era deja extrem de sensibilizat.

Modul ei de-a se implica în acea nouă activitate se schimbă pe dată. Nu mai încerca mișcări noi – se mulțumi cu un ritm simplu, ridicându-se deasupra lui precum Venus care se înălța din valuri. O privea deschizând și închizând ochii, de fiecare dată când el îi atingea cel mai adânc punct – genele îi fluturau frenetic, în timp ce devenea tot mai absorbită de senzația de a-l avea în interiorul ei.

Cu fiecare împingere, Remington îi smulgea câte un geamăt mic. Pe dinăuntru era căldură topită și mătase, iar asta făcea să crească prea repede presiunea în el. Se gândea că, în urmă cu doar câteva minute scurte, fusese absolut convins că n-ar mai putea încă o dată. Iar în acel moment îi era greu să se stăpânească. Soția aceea a lui îl vrăjise – iar el se desfăta în magia ei.

Ea începu să-l implore:

― Te rog, Remington, te rog.

Oare înțelegea ce anume cerșea cu atâta ardoare?

― Acum, șopti ea. Te rog, Remington. Acum.

Oh, da. O cuprinse cu brațele și o rostogoli pe spate. Se mișcă extrem de intens, ținând-o aproape de el. Fiecare mișcare a lui devenea din ce în ce mai puternică, mai fermă, mai rapidă – lăsându-i pe amândoi pradă valurilor pasiunii. Și, în clipa în care ea îi gemu în ureche, cutremurându-se din cauza exploziei violente, își eliberă și el căldura – și termină în ea, atât de exploziv, că ar fi zis că nu o avusese niciodată.

Ea îi gâfâia în ureche. Tremura în brațele lui. Era la fel de slăbită și de neajutorată cum își dorise el. Descoperi atunci că îi dispăruse mânia – dar nu și pasiunea. Chiar dacă îl trădase, el tot se gândise la ea și o dorise cum nu mai dorise niciodată o altă femeie.

Oare avea s-o ierte? Când se gândea la felul în care i se stinseseră speranțele, știa că nu avea s-o poată ierta niciodată. Cu toate astea, când era în brațele ei, nu se mai gândea la speranțe, ci doar la plăcere – la o plăcere îndeajuns de puternică să-i înăbușe toate simțurile.

Poate că plăcerea urma să fie de-ajuns.