Cuvânt înainte la ediţia în limba română

Această carte reprezintă o versiune mai dezvoltată a lucrării de doctorat pe care am redactat-o sub îndrumarea profesorului Andrzej Paczkowski şi pe care am susţinut-o în iunie 2007 în cadrul Institutului de Studii Politice al Academiei Poloneze de Ştiinţe. În noiembrie 2008 a apărut la Editura Trio versiunea în limba polonă a acestei cărţi, care s-a bucurat de o primire binevoitoare şi a suscitat un interes semnificativ din partea cititorilor. Iar acum am deosebita plăcere de a o prezenta şi publicului românesc, care va fi probabil cel mai motivat să-i afle conţinutul.

Lucrarea a fost scrisă vizând în mod special cititorul polonez şi conţine anumite elemente ce ar putea părea mai puţin importante pentru tematica acestei cărţi în ansamblul ei, dar, pentru cineva care priveşte lucrurile din perspectiva Poloniei, ele sunt esenţiale. Pentru a o putea evalua mai uşor, cititorul ar trebui ca de-a lungul lecturii să aibă în minte faptul că relaţiile româno-polone nu au fost atât de importante pentru desfăşurarea evenimentelor, aşa cum ar putea reieşi la o simplă lectură a textului. Nu este lipsit de importanţă nici felul în care mi-am selectat informaţiile. Pentru elaborarea lucrării am beneficiat într-o mare măsură de materialele din arhiva Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Polone. Am procedat astfel din două motive. În primul rând, în ciuda faptului că de la răsturnarea „Geniului din Carpaţi” au trecut deja mai bine de douăzeci de ani, este în continuare dificil să ajungi la documente de arhivă româneşti – în Polonia acest lucru este mult mai uşor. În al doilea rând, rapoartele Ambasadei Republicii Populare Polone la Bucureşti s-au situat la un nivel calitativ foarte înalt, acordând o atenţie deosebită tuturor detaliilor, şi asta de-a lungul întregii perioade a regimului Ceauşescu. Ele constituie o sursă de informare de maximă importanţă pentru cercetarea istoriei comunismului românesc. De altfel, afirmaţia este valabilă şi în legătură cu documentele provenind din celelalte ţări de „democraţie populară”, dovadă fiind cercetările întreprinse de unii istorici români1.

Singurele elemente faţă de care, odată cu trecerea timpului, am tot mai multe rezerve sunt datele economice citate în rapoarte, deci şi în această carte. Trebuie să ne amintim în primul rând că ele reflectă o realitate comunistă absolut diferită de situaţia actuală şi că la vremea respectivă creşterea economică reprezenta cu totul altceva decât astăzi. De altfel, pe vremea lui Ceauşescu, calculul indicatorilor economici era grevat de o doză tot mai mare de manipulare, la toate nivelurile posibile, astfel încât datele reproduse în prezenta lucrare nu pot fi identice nici măcar cu cele care ar putea fi obţinute calculându-le efectiv prin metoda comunistă. Problema constă în faptul că alte date practic nu există şi nici nu vor exista vreodată.

Din momentul în care a fost scrisă cea mai mare parte a acestei cărţi, pe piaţa românească au apărut câteva titluri foarte interesante referitoare la regimul lui Nicolae Ceauşescu. Pregătind această ediţie în limba română, m-am străduit să nu pierd din vedere ceea ce au adus ele nou. Dintre cele mai importante putem menţiona: raportul aşa-numitei Comisii Prezidenţiale2, o carte cu interviuri luate martorilor epocii în legătură cu „Scrisoarea celor şase”3, memoriile destul de enigmatice – nu putem omite adjectivul – ale lui Ion Ioniţă4, fragmente din dosarul lui Silviu Brucan5, cronologia evenimentelor din decembrie 1989 sub semnătura lui Alex Mihai Stoenescu6 şi, în sfârşit, o descriere exactă şi cu multe elemente de noutate a aceloraşi evenimente, semnată de redactorul-şef al ziarului Adevărul, Grigore Cartianu7.

Trebuie menţionat însă în primul rând un lucru unic la scara întregii Europe Centrale şi de Est: în anul 2008, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din România a editat un manual de liceu referitor la istoria comunismului în România8. Această carte nu conţine, desigur, nici un fel de revelaţii, dar le prezintă tinerilor, într-un mod accesibil, ce a însemnat comunismul, care a fost adevărata lui natură.

În Polonia, Dictatura lui Nicolae Ceauşescu a fost percepută în primul rând ca o carte despre putere. Vasile Patilineţ, Virgil Trofin sau Manea Mănescu sunt nume fără nici o semnificaţie pentru cei din ţara mea. Nimeni nu ştie cine au fost, cum arătau sau cu ce se ocupau. Tocmai de aceea cititorii polonezi, chiar şi cei care-şi mai amintesc de perioada comunistă sau cărora aceasta le provoacă încă anumite stări emoţionale, s-au apropiat de Dictatura lui Nicolae Ceauşescu din dorinţa de a afla cum arăta un regim ce cultiva puterea pentru putere. Puterea absolută, al cărei unic scop este consolidarea la nesfârşit a puterii. Puterea ca narcotic care îl marchează nu numai pe dictatorul însuşi, ci şi pe cei din jurul său şi chiar întreaga societate, pe fiecare cetăţean care încă din copilărie era obişnuit să trăiască într-un fel de sclavie. Cartea este un avertisment faţă de încredinţarea puterii unor persoane iresponsabile, care nu sunt în stare să-şi stăpânească slăbiciunile.

De asemenea, este o carte care vorbeşte despre faptul că sclavia e o stare de spirit, şi nu o realitate ca atare şi că a-i rămâne tributar, indiferent de valorile morale pe care le împărtăşeşti, este ceva nerentabil. Eroii acestei cărţi, cei care n-au fost pervertiţi, care şi-au păstrat libertatea morală, au învins. N. Steinhardt, Corneliu Coposu şi mulţi alţii care au supravieţuit în libertate (adeseori în pofida încarcerării fizice) de-a lungul întregii epoci comuniste s-au dovedit a fi adevăraţii învingători. Ion Mihai Pacepa, care la un moment dat s-a săturat de sclavie şi a ales libertatea, a învins şi el. În schimb cei care au preferat sclavia, cum au fost Emil Macri sau Dumitru Popescu „Dumnezeu”, au pierdut, pentru că o viaţă petrecută în grosolanul „lux” comunist, într-o clică de profitori şi în perspectiva unei lupte cotidiene neîncetate cu mustrările de conştiinţă nu poate fi considerată decât un eşec.

Eu trăiesc într-o ţară în care rămăşiţele comuniste, din păcate, încă nu s-au stins, ba chiar reînvie ca nişte spectre care-şi iau o nouă înfăţişare şi alt nume. În unul dintre interviurile pe care le-am acordat cu ocazia lansării în Polonia a Dictaturii lui Nicolae Ceauşescu, spuneam că este o carte care vrea să arate că nu e rentabil să fii sclav şi, dacă, citind ce am scris eu, fie şi numai o singură persoană renunţă la statutul de sclav, atunci consider că a meritat să consacru şase ani de muncă pentru a o scrie. Cu aceeaşi speranţă aştept şi ediţia în limba română.

 

Aş vrea să mulţumesc cu această ocazie celor fără aportul cărora ediţia românească a Dictaturii lui Nicolae Ceauşescu n-ar fi fost posibilă. Este vorba în primul rând de profesorii: Jadwiga Staniszkis, Andrzej Paczkowski, Wojciech Roszkowski şi Jan Kofman de la Institutul de Studii Politice din cadrul Academiei Poloneze de Ştiinţe, care ani în şir mi-au îndrumat paşii pe calea cercetării ştiinţifice. Ţin în mod deosebit să le adresez un cuvânt de mulţumire directorilor şi angajaţilor Institutului Polonez din Bucureşti care m-au ajutat în repetate rânduri în strădania mea de a înţelege realităţile româneşti. Aş vrea să-i mulţumesc, de asemenea, doamnei Bogusława Radziwon, şefa editurii varşoviene Trio, care a editat Dictatura lui Nicolae Ceauşescu în limba polonă. Şi aş mai vrea să le mulţumesc în cele din urmă Joannei Najfeld, lui Stejărel Olaru, părinţilor mei, soţiei Agnieszka şi copiilor mei Julia şi Antoni, care ştiu foarte bine pentru ce le mulţumesc.

 

1. Vezi, spre exemplu: S. Olaru, G. Herbstritt, Stasi şi Securitatea, trad. de V. Buta, M. Alecu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005; M. Retegan, 1986 – Din primăvară până în toamnă. Schiţă politică externă românească, Editura RAO, Bucureşti, 1998.

2. Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, Raport Final, Bucureşti, 2007.

3. I. Jianu, Gheorghe Apostol şi Scrisoarea celor şase, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2008.

4. I. Ioniţă, Însemnări, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2008.

5. Dosarul Brucan. Documente ale Direcţiei a III-a Contraspionaj a Departamentului Securităţii Statului (1987-1989), Editura Polirom, Iaşi, 2008.

6. A.M. Stoenescu, Cronologia evenimentelor din decembrie 1989, Editura RAO, Bucureşti, 2009.

7. G. Cartianu, Sfârşitul Ceauşeştilor. Să mori împuşcat ca un animal sălbatic, Bucureşti, 2010.

8. În cursul anului 2009 a apărut chiar ediţia a doua – M. Stamatescu, R. Grosescu, D. Dobrincu, A. Muraru, L. Pleşa, S. Andreescu, O istorie a comunismului din România. Manual pentru liceu, ediţia a II-a revăzută, Editura Polirom, Iaşi, 2009.