Zvonul

Madeline King si Grace Pancik sunt cele mai bune prietene, invidiate de locuitorii insulei Nantucket pentru casniciile lor perfecte, copiii frumosi si intalnirile in patru de duminica seara, alaturi de sotii lor devotati. Dar, in aceasta vara, ceva s-a schimbat, iar daca e ceva in Nantucket care sa placa mai mult decat cocktailurile pe plaja, la apusul soarelui, aceea este o barfa buna.

Si umbla vorba ca...

… Romanciera de succes, Madeline se afla intr-un blocaj de creatie, cu un termen de predare care se apropie vertiginos, impingand-o sa ia o decizie disperata;

... Grace, care s-a straduit sa-si transforme curtea intr-o gradina a paradisului, a colaborat un pic prea indeaproape cu arhitectul ei peisagist extrem de atragator;

... Sotul lui Grace, Eddie Pancik, dezvoltator imobiliar de succes, s-a angajat intr-un proiect colateral destul de neobisnuit.

Pe masura ce barfele se inmultesc si toti se confrunta cu riscul de a pierde viata fericita pe care se straduisera din greu s-o obtina, Grace si Madeline incearca din rasputeri sa indrepte lucrurile. Insa adevarul ar putea fi chiar mai rau decat se zvoneste.

Fragment din roman:

„Cand ajunsese la sectia de politie s-o ia pe Allegra, Eddie era inca pe jumatate adormit. Seful fusese cel care il sunase, si, cand Eddie ii auzise vocea, se facuse moale ca o carpa, gandindu-se: „Barbie avea dreptate. Fetele au fost prinse cu Kasper Snacks pe Low Beach Road". Eddie n-avea de gand sa minta. Cand seful ii spusese ca sunase pentru ca Allegra fusese prinsa band alcool pe camp, Eddie se simtise aproape usurat. Apoi isi revenise si reactionase potrivit.

- Pentru numele lui Dumnezeu, Ed, glumesti!

- As fi vrut sa fie asa, spusese seful. Imi pare rau, Eddie. Fata e la sectia de politie. Trebuie sa vii s-o iei.

- Se pare ca ar fi trebuit sa-mi scot cealalta filca la cina.

- Sunt adolescenti, Eddie. Ce poti sa le faci?

Parintii lui Ian Coburn erau la sectia de politie - tatal agitat, tipand la ofiterul de serviciu, mama blonda, tacuta si intepata. Eddie nu-l stia pe nici unul din ei suficient de bine ca sa-l salute. I-ar fi placut sa le spuna ce influenta negativa avea fiul lor si ce netrebnic corupt era, dar se concentra asupra Allegrei, pe care trebuia s-o ia acasa.

Odata ajunsi in masina, Eddie ii spusese Allegrai ca nu mai are voie sa iasa din casa pentru tot restul vietii ei. Apoi ii luase telefonul.

- Ai idee cum e sa te sune seful politiei in mijlocul noptii? Eu si mama ta am crezut ca ai murit! Dar nu, esti doar o drogata betiva care se plimba in public in chiloti cu un tip care nici macar nu e iubitul ei! Exista denumiri pentru astfel de oameni, Allegra, si nu sunt deloc magulitoare!

Allegra plansese, apoi zbierase si sughitase de ai fi zis ca facea o criza epileptica.”