Tunelul

M-am învârtit în jurul acestei cărţi cam un an: începută, lăsată şi iarăşi începută.

Este vorba despre obsesia pe care un pictor argentinian, Juan Pablo Castel, o face (şi o dezvoltă) faţă de o femeie, Maria Iribarne, care-i admiră o pictură expusă într-o galerie de artă. Romanul este construit în maniera în care Ravel şi-a compus Boleroul: începe cu un instrument, căruia i se adaugă încă unul şi încă unul până când i se alătură întreaga orchestră şi se încheie cu o explozie sonoră. În aceeaşi manieră, obsesia pentru Maria creşte pe măsură ce Juan Pablo Castel îşi pune tot mai multe întrebări, încercând să-şi clarifice nelămuririle obsesive.

De ce Tunelul? Închipuiţi-vă o urmărire într-un tunel: nu te poţi întoarce, nu poţi evada în stânga sau în dreapta, eşti forţat să alergi înainte. La fel şi Castel: răspunsurile pe care şi le dă la tot mai multele întrebări îl duc inexorabil către capătul tunelului său. Iar acolo este crima. Crima cu care Sabato îşi începe romanul.

| 192 pagini | Traducere de Tudora Şandru Mehedinţi |