Doamna Bovary

Flaubert se opune in acelasi timp artei zise oficiale (si care era adesea doar un comentariu usor politizant al virtutilor burgheze), ca si nihilismului galagios al «boemei», adica al celor care aspirau in secret sa patrunda in oligocratia tiparului, contestind-o totodata. Doamna Bovary este rezultatul unei hotariri ostentative: pentru a le arata tuturor acestor domni ce inseamna arta, Flaubert va renunta la subiectele si forma pe care le considera adecvate unei gindiri superioare si pe care le ilustrase in Ispitirea Sfintului Anton, in favoarea celei mai umile materii: romanul, mai mult, adulterul, mai mult, faptul divers petrecut in provincie. Acestei substante infame, pe care el insusi o detesta si o dispretuieste, ii va aplica puterea artei celei mai inalte.