La cartuja de Parma

Fabricio del Dongo, participant la bătălia de la Waterloo, candidează la postul de arhiepiscop. El este susţinut de matuşa sa, care îl iubeşte foarte mult, ducesa de Sanseverina. Partidul advers însă izbuteşte să facă să fie arestat şi, în vreme ce ducesa se străduieşte să-1 salveze, Fabricio se îndrăgosteşte de Clelia, fiica guvernatorului închisorii.

Protagonistul romanului trece prin nenumărate întâmplări: evadează, e pe cale să fie otrăvit, este salvat de Clelia - care însă trebuie să se mărite cu un alt bărbat. După mai mulţi ani, când Clelia moare, Fabricio - devenit celebru în lumea ecleziastică - se retrage la Mănăstirea Parma.

Considerată la apariţie un “miracol literar”, Mănăstirea din Parma este, fără îndoială, alături de Roşu şi negru, o capodoperă a lui Stendhal şi unul dintre cele mai mari romane ale literaturii franceze.