Log In
Or create an account ->
Imperial Library
Home
About
News
Upload
Forum
Help
Login/SignUp
Index
în caz că ţi se face somn mai devreme
când eram mic, visam să fiu şi mai mic.
o, cât aş dori acum să mă rog. dar în loc de asta
de vreo trei luni, mâna stângă îmi tremură tare.
stăteam aşa şi mă-ntrebam de ce o fi atât de scumpă sticla de bere
primăvara devreme, oamenii dorm mai mult.
pentru toată lumea, mâine va fi o zi mare.
când afli, aproape din leagăn,
îmi place camera ta, are uşă şi fereastră,
la ce să-nchid cu cheia? doar nimeni nu-mi bate
o-nfrigurare îngheţată-mbracă
până la doi-trei ani, îngerul tău
întunericul e doar o neputinţă a ochiului, nu a luminii.
lumină cu vene aurii şi groasă ca funia,
dumnezeule, e deja nouă dimineaţa şi e mâine.
copilul nostru se pregăteşte de război,
după ce m-am holbat în noaptea de crăciun
am 52. o mai fi mult până la capăt?
clope
locul unde a încremenit marea
om de zi, om de noapte
dumnezeul tramvaiului 40
cartea
romi
vioara
cântec de leagăn
dorm de două zile. m-am trezit degeaba.
şi cei din urmă vor fi cei din urmă
dacă n-aş fi fost silit să vorbesc,
din pricina prea deselor revelaţii, timpanele
când am auzit că va trece pe şoseaua noastră,
îngrozit că fiul va muri,
faptul că nu poate dormi ca tot omul, pe spate,
cei care cred sunt mai frumoşi, chiar dacă
acestea sunt simţurile mici:
un fir de nisip înfăşurat într-o sută de piei de vită,
am închis şi-am zăvorât cum nu se putea mai bine.
într-o noapte ca asta, nici prea vârtoasă, nici prea zbuciumată,
deşi, spune el, acesta este chiar sfârşitul,
amicul meu e măcelar din tată-n fiu.
norocoase sunt ţările care nu există
potriviri după alecsandri & co.
din văzduh, cumplita iarnă cerne norii de zăpadă.
perdelele-s lăsate şi lampele aprinse.
zi cu stele, ger cu neguri, hai, iubită, la primblare.
du-te în afumătoare, printre cărnuri desfrânate,
apocalipsa vine la pachet.
dincolo
sunt douăzeci de ani de când dincolo a dispărut.
Până să ajung în aşezarea asta, în urmă cu patru
singurătatea la paris e amabilă şi nemiloasă.
atunci când îţi vei toci toate simţurile, vei scrie
stau pe vârf şi nu văd nimic.
mă duc pe un pământ străin şi bocesc.
crezi că ne vom mai întâlni,
cu aceşti ochi, cu care n-am văzut
← Prev
Back
Next →
← Prev
Back
Next →